WalkingAndTalking_700x350În zilele astea de sărbătoare te întâlnești cu rude, cu prieteni cu care nu te-ai mai văzut de mult și cu care vrei să povestești multe, să afli ce s-a mai întâmplat de la ultima întâlnire. Ei și cred că și voi ați trecut prin asta, se produce o hărmălaie la un moment dat care te obosește. Ce faci atunci ?

De altfel asta mi se întâmpla și la job unde, câteodată, trebuie să strigi că să te poată auzi pacientul pentru că toată lumea vorbește și, ca să îi poți acoperi pe ceilalți, trebuie să ridici vocea, iar ei, la rândul lor fac la fel. După câteva ore într-un astfel de mediu ești stors și cred că și voi aveți experiențe de astea. Și vine întrebarea : e de preferat contextul ăsta sau ar trebui să fie obligatoriu un mediu liniștit în care să te poți concentra ? Intimitate versus viteză și soluționare rapidă ? Asta îmi aduce aminte de discuțiile cu colegii de școală în care ne lăudam cum învățăm noi cu muzică, unii dintre noi cu o muzică cu mulți decibeli. Și eram cool făcând asta…Însă se pare că nu  e un mediu propice. Conform lui Daniel Levitin creierul trebuie să facă un efort permanent de a filtra lucrurile la care trebuie să se concentreze, de la asocia și a le fixa. Iar asta se face cu consum de energie, dar și cu acumulare de produși toxici ai acestor arderi. În „Organized mind” susține, citând studii de neuropsihologie, că nu putem face multitasking oricât ne-am dori. Așa că povestea cu Napoleon care făcea nu știu câte simultan e cu semnul întrebării. Și cred că ați încercat și voi să citiți ceva ce vreți să rețineți în timp ce vă verificați mesajele, din e-mailuri sau de pe Facebook. Ce ați reținut ? Și cât ? Sigur putem să învățăm, să consultăm pacienți, să purtăm o discuție importantă și intimă într-un mediu supergălăgios, dar oare care este efectul ? Nu știu dacă l-a măsurat cineva, dar nu cred că este la cele mai înalte cote de eficiență. Dacă vrei să ai o discuție cu cineva apropiat sau o discuție importantă, intimă oare nu ar fi de preferat să o porți într-un loc liniștit ? Unii dintre noi am spune că da, alții, citând alte studii, ar spune că se poate avea o discuție importantă și în mediul acesta suprastimulativ. Care ar fi beneficiul ? Crearea unui sentiment de comfort pentru interlocutor mai ales dacă subiectul nu este unul plăcut pentru el. Îi poți oferi momentele de rupere de ritm, firești, pentru că trebuie să treci pe niște uși, te mai oprește cineva să îți ceară o părere sau o semnătură și astfel persoana în cauză nu se simte ca și cum ar fi pe scenă, dându-i o senzație de comfort psihic. Creierul nostru poate aplica filtre prin intermediul lobului frontal, sediul atenției, dar cu niște costuri energetice. Mi s-a întâmplat asta mai ales când lucram în mediul corporatist, pentru că acolo erau perioade în care aveai impresia că ești mereu sub o invazie străină, și totul se întâmpla pe repede înainte. Însă am observat că ori de câte ori am avut o discuție cu rezultate superbune a fost atunci când am stat câteva minute, fără întreruperi, în liniște, mă rog liniștea convorbirilor telefonice superimportante a interlocutorului, :). Dar este important pentru a da timp proceselor neuronale să funcționeze fiziologic, de a permite creierului drept, cel creativ, să lucreze, să nu îl distragă nimic. Atunci se realizează stare de „flux” a lui Csiksentmihalyi, când dăm cele mai bune rezultate. Așa că este extrem de important pentru rezultatele voastre, dar și pentru sănătatea voastră și a interlocutorului vostru, de a micșora viteza, de a reduce turația pentru a putea vedea detaliile. Și cum știm cu toții că lucrurile mari se ascund în detalii, avem o șansă în plus să atingem obiectivul sau obiectivele propuse.

De altfel, antrenorii motivaționali, Sharma, Robbins, Maxwell, susțin că trebuie să avem ore de creativitate, de flux când trebuie să închidem telefonul, Facebookul, e-mailurile și să ne concentrăm pe ce facem. Știu că sună anacronic, că toată lumea face multitasking azi, că cei din generația mai proaspătă vor spune „ce moș”, dar e bine să încercați și voi să atingeți acea stare în care creierul are activitate mai ales pe unde gamma. Atunci ne întâlnim cel mai des cu noi înșine. Putem să dăm lumii exact ce avem noi mai bun. Atunci ne auzim clar pe noi înșine în acest vacarm general din jurul nostru. Ne vedem în oglindă pe noi, așa cum cred că nu o facem prea des…Și cred că merită un mic efort, de a schimba o paradigmă.

Și asta, simplu, pentru succesul vostru !

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s