Asta-ți arată și ție oglinda ?

Zilele trecute am făcut un drum la capitală, eu provincialul perfect. Și asta am făcut-o în interes profesional, la un congres de specialitate. Pentru că am avut niște experiențe interesante, vreau să le aștern aici, poate o să-ți dea și ție ceva idei, poate o să-ți dea de gândit….

M-am întrebat cum am reacționa noi, ca popor și individual, dacă ne-ar pune cineva public o oglindă în față…

Pentru că am avut ceva experiențe pe care nu le-am mai avut de cam 8 ani. Mersul cu trenul, de exemplu. Foarte util și vă recomand tutror, dacă vreți să luați pulsul vieții reale, a României. Față de ultima experiență a fost mai bine, nu cu mult, dar mult mai bine. CFR-ul nostru, ăsta pe care-l înjurăm mereu, are vagoane renovate, cu un confort decent, cu facilități de rezervare și procurare onlie a biletului, nașu` ți-l scanează tot elctronic, deci nu mai pierzi vremea pe la casa de bilete. Sigur, ar mai fi câte ceva de făcut la comfortul din tren, dar e un pas înainte. Iar în tren, ca în România, fără să vrei, fără să fii întrebat dacă ești de acord, ești martor la tot felul de discuții. Și uite, la dus m-am nimerit in vagon, din ăsta open space, cu multă lume printre care și doi oameni de afaceri din Bucale care se întorceau din provinție. Și ce să vezi, surpize plăcute, din punctul meu de vedere. Păreau că știu ce vorbesc, erau cam la 50+ și mi-am dat seama că unii ca ei țin țara asta. În ciuda piedicilor, incompenteța unei contabile care a virat taxele într-un cont greșit, șpăgi pretinse mai pe față, mai subtil, inflație galopantă, trag de ei să aibă profit. Asta pentru ei e o chestie personală și e firesc dacă te gândești că riscă zi de zi banii familiei. Și că tot veni vorba de familie, surpriză plăcută și acolo. Promotori ai mișcării și sportului, ai educației și ai bunului simț, al meritocrației către copiii proprii. Fani ai timpului de calitate petrecut cu familia. Waw ! Aproape că nu mi-a venit să cred căci, nu, businessmenii sunt veroși, lipsiți de conștiință și niște monștri. Vorbeau și de siritualitate, mă rog nu de aia ortodoxă cum mi-ar fi plăcut mie, dar tot e ceva. Și mi-a venit un gând, o revelație. Avem o șansă ! Să ne facem bine ! Dar șansa trebuie concretizată ! De noi de toți. Cum ? Îți voi spune la sfârșit !

Bucureștiul a evoluat, indiferent ce ar spune mulți. Pentru mine a fost evident, mai ales că am ajuns aici după 8 ani. Adică să merg în downtown, unde, ce să vezi, te simți ca într-o capitală europeană. Zgărie nori, construcții aproape peste tot, oamenii forfotesc care încotro, restaurantele s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie, semn că există o stare de bunăstare fără de care multe s-ar fi închis. Serviciul ăsta e specific oamenilor care au un pic de cheag și la câte sunt în Bucale, există destul cheag…Clinici medicale private o puzderie. Deh, deformație profesională 🙂 .Și am mai avut o experiență interesantă : transportul. Ride sharing. La dus, am nimerit un bucureștean supărat. Pe mașină, pe regulile de circulație, pe tot. Poate era și ora de vină, 23…Dar omulețul a luat toate gropile, ziceai că e la concurs de nimerit gurile de canal. Cred că nu era mașina lui…Mi-a fost teamă pentru viața mea, la un moment dat, și să știi că și mie îmi place viteza, dar mi s-a părut că e neatent la semafoare, la trafic și la un moment dat a ratat un viraj iar ca s-o dreagă a făcut o românească… La întoarcere, altă poveste…Șoferul atent la mine, la client, a mers regulamentar, ba s-a și închinat când am trecut pe lângă o biserică. Primul conducea un Logan, cel de-al doilea o Jetta hibridă…Așa ca și chestie de comparație. Și asta m-a făcut să mă gândesc cât de înselătoare pot fi aparențele și că nu e bine să judecăm la grămadă. Bine nu e bine să judecăm, dar astă-i alt subiect.

O altă experiență care m-a pus pe gânduri a fost cu pakistaezul sau nepalezul care mi-a livrat mâncarea într-una din seri. Cine mă cunoaște, știe că nu-mi place ideea de a aduce muncitori din alte țări. Că mi-aș dori să fie plătiți românii. Dar uite ce m-a pus pe gânduri. Omul ăsta, venit de la mii de kilometri, să muncească pe câțiva lei, că nu cred că le dau cine știe ce salariu, a făcut exact cum i-am cerut, deși vorbește altă limbă, deși vine din cu totul altă cultură. Exact ce am cerut, aia a livrat. Și n-am putut să nu mă gândesc la curierii români care zici că îți fac nu știu ce favoare că-ți livrează coletul pe care tu l-ai plătit ! Sau chelnerii români care te tratează ca pe un datornic, deși raportul e invers, tu îi plătești pe ei ! Și mai am exemple cu români, urmașii dacilor liberi care s-au lenevit și nesimțit…..Așa că unele treburi, ni le facem cu mânuța proprie….

La întorcere am nimerit în același vagon open space și cu niște doamne, era să le zic mămăițe, dar evit căci erau de la oraș, deh, bucureștence sadea 🙂 , 65+, așa păreau și mergeau la Sfântă. La Sfânta Paraschiva. Da, au făcut 6 ore și un pic că să facă pelerinaj. Oameni cu bun simț, oameni obișnuiți, i-am văzut pe ai mei în ei, căci sunt cam de aceeași vârstă și aceeași educație. Unele din ele păreau un pic neatente, un pic deconectate de la ce se întâmpla în jurul lor, dar toate cu smart phonull de rigoare 🙂 . Bă cum n… ???!!!! Ținem cu toții pasul, în cadență, cu tehnologia ! O fi bine mereu asta ?

Și călătoria asta mi-a dat o revelație. Suntem o țară NORMALĂ !!!! Nu de câcat, nu de lumea a treia ! Avem oameni educați care aduc valoare societății prin jobul lor și prin calitatea de părinți. Și știu că de multe ori nu e ușor să te ții de valorile cu care ai fost crescut ! Care țin bugetul țării asteia. Avem oameni cu spiritualitate însemnată care dau miez vieții lor și a celor de lângă ei, căci sigur sunt bunici. Și te întreb : nu ți-e dor să mai stai cu bunii tăi la sfat ? Să le ceri o îndrumare ? Oh, de câte ori am trecut eu prin asta !!!

Mi-am spus că e diferență enormă între ce ni se spune pe media mainstream despre noi, că suntem evazioniști, că suntem pupători de moaște, necitiți și analfabeți. Sigur, unii din noi așa suntem. Dar nu suntem toți așa ! Și mai cred că majoritatea suntem așa cum sunt cei de mai sus, oameni muncitori, cu bun simț, onești, cu frica lui Dumnezeu. Și cred că bunul simț ne împiedică să punem, așa cum zicea Adi Rugină, mâna pe bâtă. Să-i luăm cu bâtele și să-i trimitem la muncă pe politicienii ăștia de doi bani. De asta ți-am spus mai sus că și de noi depinde cine ne conduce si sa tinem tara asta pe directia corecta. Plecând de la educația de acasă, de la cărțile citite și de la scaltoacele corective, da știu că nu e politicaly right asta cu scaltoacele, dar știi ce ? Mi se cam rupe că niște unii din UE care au crescut mereu la căldurică, au avut ce mânca mereu si nu le-a lipsit nimic niciodata, cred că lipsa de reguli și valori te duce undeva. Mă rog, te duce. Fix în hău, fix la distrugere. Istoria ne-o arată. Nu suntem inferiori nimănui, și datorită nouă avem avioanele cu reacție, descoperiri importante în medicină, vezi George Palade, avem o contribuție importantă la cultura europeană, în muzică, literatură, teatru. Știi și tu nume precum Brâncuși, Enescu, Ionesco, Cioran, Coandă, Caragiale. Dar știi ce-i trist ? Că toți oamenii ăștia, români de-ai noștri, au plecat din țară de răul nostru. Din cauza invidiei, a șicanelor și a conceptului „caprei vecinului” care se pare că ne distruge din interior.

Și acum întrebarea : ce ai face că să schimbăm flow-ul ? Părerea generală ? Pentru că știi ce ? În mare, suntem bine ! Alții ne spun că e altfel. De ce ? Nu știu exact….Poate să ne înfricoșeze. Poate pentru că vor să avem o părere proastă despre noi că să ne deprime și să ne vândă ei margelele lor colorate pe post de mari valori. Ne-au dat device-uri prin care ne bagă în cap ideile lor, tradițiile lor, astea progresiste, ne desființează ca nație. Și pentru ce ? Pentru că ne vor mulți, proști și buni să plătim impozite. Multe, cât mai mari, la salarii cât mai mici, ca să aibă ei cât mai mult. Și o națiune unită, așa mare ca a noastră, le-ar pune probleme. Mari ! Uită-te cum se poartă cu polonezii, cu ungurii. Crezi că e întâmplător ? Deloc, aș zice ! Chiar deloc ! Asta mi-a arătat oglinda asta, zilele astea au fost ca o oglindă pe care mi-a fost pusă în față. Și cred că dacă vom continua să credem și promovăm valorile cu care am crescut, despre care am pomenit mai sus, avem o șansă. Șansa copiilor noștri de a vorbi frumos, cu o lacrimă sau mai multe, în colțul ochilor despre mama, despre tata sau bunica și bunicu`. Cred că despre asta e vorba în viață, să faci mai bună, mai frumoasă, mai ușoară viața celor cu care vii în contact. Mai ales celor de-o nație cu tine.

Astea-s gândurile unui om, ale unui băiat din periferie, a unui nepot de țăran, la a doua generație în pantofi. Nu știu dacă greșesc sau dacă smitesc pe cineva, dar pe alocuri mi-aș dori să greșesc….Tu ce crezi ?