Vom renaște ca Phoenix ?

goodbye-to-gravity2Pentru că se face data de comemorare pentru că sunt trist că i-am uitat, precum și pe cei ce au murit la Revoluție, mă încăpățânez să vă readuc aminte și să îmi readuc aminte și mie însumi că s-a întâmplat, că zborul lor s-a frânt precum cel al lui Icar. Și în minte îmi stăruie o întrebare : de ce ?

Mai jos este post-ul original de la începutul lunii…

coltul cu idei

Candles-at-Colectiv

Sursa foto Google

Zilele trecute, melancolic, m-am uitat în calendar și am văzut că vine și octombrie. O lună de toamnă plină, matură, în toate drepturile ei. O lună care va fi plină pentru mine de aniversări, dar nu am putut să nu văd și data de 30 octombrie…

Acum 2 ani, dimineața, la știri am văzut ceva, așa în galopul unei zile de corporatist încă pe vremea aceea, că s-a întâmplat ceva… Ceva rău, ceva înfricoșător… Restul despre Colectiv îl știm cu toții.

Da. Au trecut 2 ani ! Vă vine să credeți ? 2 ani de când un succes a murit înainte să se nască, în niște chinuri ale facerii în care se amestecau vijelios, amețitor, bucuria de a cânta, groaza de moarte, disperarea și resemnarea sau revolta celor din Colectiv în fața morții. De multe ori am încercat să mă pun în pielea lor, a celor de…

Vezi articolul original 608 cuvinte mai mult

Da draga mea copilă și mie îmi este frică

Publicat pe octombrie 24, 2017 de Ionut Durbaca Draga mea copilă, trebuie să îți fac mai multe mărturisiri. Până acum mi-a fost teamă să le recunosc. Să îmi recunosc propriile mele frici pe care le-am avut. Dar, să știi că și eu, tatăl tău am frici. Și la fel ca și tine am o inimă care, atunci când … Continuă să citești Da draga mea copilă și mie îmi este frică