Este un proverb zeelandez care surprinde foarte bine drumul nostru către perfecțiune. Și poate că este bine să ne întrebăm când am învățat profesia sau meseria pe care o practicăm. Imediat după ce am început-o sau a durat o perioadă până am început să simțim toate nuanțele și detaliile ? Eu sper să nu înceteze niciodată acest drum spre cunoaștere.
Se vorbește de faptul că sunt necesare 10 000 de ore pentru a atinge excelența într-un domeniu, sau altfel spus cam 10 ani, mai mult sau mai puțin pentru a fi experți în ceva. Îmi amintesc că înainte de 89 am auzit de un doctor în diodă, un japonez, ceea ce m-a mirat foarte tare. Eu venind dintr-un sistem educațional așa, mai renascentist, unde învățai tot, chiar dacă unele din lucrurile pe care le învățai nu aveai să le folosești niciodată, mi-a fost mai greu să înțeleg cum vine asta cu supraspecializarea. Apoi, cu timpul, am realizat că probabil omul știa tot ce se inventase, tot ce se studiase despre diodă în lume.
Din propria experiența am învățat că îți trebuie mult, nu știu dacă 10 000 de ore, probabil că le-am validat și eu, că să ajungi să te pricepi la ceva la nivel profesionist. Au fost eșecuri, unele răsunătoare, care m-au învățat ce să nu fac și ce să fac pentru a ajunge la un anume obiectiv. La acele momente, la unele dintre ele, nu am realizat ce scriu acuma. Dar și asta face parte din dobândirea expertizei. Suntem ignoranți, apoi cineva ne deschide ochii, și devenim informați. Dar au fost și perioade care au validat ceea ce știam, ceea ce învățasem și astfel a avut loc evoluția. Cu atât mai mult în perioada pe care o parcurg acum, procesul de învățare este extrem de important. De altfel, revenind la titlu, în Asia simbolul, caracterul grafic pentru cunoaștere este un caracter care nu are final, ci doar început. Așa ar trebui să fie și în Europa. Greșeala face parte din procesul de învățare. A nu se înțelege că promovez greșeala, dar nici nu trebuie să promovăm cutuma stigmatizării greșelii. Este unul din exemple mele favorite când Edison a eșuat la al 1000-lea, unii susțin ca la al 5000-lea, experiment în descoperirea becului, un tânăr i-ar fi spus : „cum se face că persistați în eșecului ?”. Iar Edison i-a răspuns : „Tinere greșești. Nu e un eșec, ci am descoperit un nou mod în care nu pot crea becul. Au rămas celelalte.” Este o linie fină între nebunie și genialitate. E foarte greu câteodată să realizezi unde trebuie să te oprești și unde trebuie să continui…
Însă cu ajutorul unui mentor, a unor obiective clare și a unor verificări de etapă, cunoașterea ajunge în mușchi. Și atunci ne atingem acel dar pe care fiecare din noi îl avem. Iar ceilalți vor putea să beneficieze de valoarea adăugată pe care o aduceți voi. Și atunci, ca să-l citez pe Ziglar, „veți avea tot ce vă doriți când veți ajuta suficient de mulți oameni să aibă ce își doresc”. Și cred că veți fi mulțumiți, nu-i așa ?
Așadar :
- Nu vă temeți să greșiți.
- Recunoașteți când greșiți și asumați-vă greșeala.
- Trageți învățămintele, toate învățămintele, din acea situație, pentru că atunci nu va mai fi un eșec, ci un alt mod prin care ați descoperit că nu vă puteți atinge obiectivul.
- Învățați mereu. Creierul, ca orice mușchi, se atrofiază dacă nu îl folosiți.
- Mergeți mai departe. Nu contează dacă atingeți obiectivul, mult mai important este ce deveniți în drum către obiectiv.
Și așa, cu siguranță, cunoașterea nu va mai fi un zvon, ci va ajunge în mușchi !
coltul cu idei 