Gândim fără să gândim ?

Malcom Gladwell este unul din cei mai apreciați autori de best seller-uri, fiind autorul „Excepționalilor”, și a „Tiping Point”, cărți ce vorbesc despre dezvoltarea capacităților personale, poate considerate de unii „paranormale”, deși multe din ele sunt extrem de uzuale. Ele ar trebui cultivate. Astfel  „Blink- The Power of Thinking without thinking” ( Decizii bune în 2 secunde) traducerea românească, este o carte în care se analizează ceea ce noi numim instinct, bănuială etc. „Inteligența celor 2 secunde”- ceea ce putem să spunem despre un obiect, persoană, relație, în primele 2 secunde de când venim în contact cu acestea. Este acea idee că ceva vă spune că…..

Câteva idei interesante desprinse din carte :

1. Despre puterea de analiză a subconștientului am mai scris aici, și aș aminti doar faptul că „lățimea de bandă” a subconștientului este de 400 000 de biți comparativ cu 2000 și ceva cea a conștientului. Deci, de foarte multe ori, ne parvin informații fără ca noi să ne dăm seama. Gladwell citează un studiu în care au fost studiate cupluri rugate să discute subiecte casnice 15 minute în tip ce erau filmate. Astfel s-a putut prevedea cu o acuratețe de 95% ce cupluri vor divorța și ce cupluri vor rezista. Cum e posibil acest lucru ? Sunt câteva detalii ce pot fi sesizate foarte fin, la o observație atentă de către cineva experimentat. De exemplu, o expresie facială ce poate trăda disprețul, se pare că este un predictor foarte bun al divorțului, deși discuția se poartă civilizat, fără ridicări de ton, și fără aspecte violente. Cu toate astea se poate face o prezicere exactă asupra cuplurilor ce vor divorța.

2. Se poate prezice ce medici vor dați în judecată de pacienți și aceasta după tonul discuției pe care o poartă cu pacientul sau apărținătorii acestuia. Asta neavând legătură cu nivelul de educație al pacientului sau medicului, cu experiența chirurgicală acestuia. Ce face diferența între medici cu aceeași pregătire în tratarea acelorași boli legat de malpraxis este modul în care vorbesc cu pacienții. Cei care le acordă 10 minute în plus, care râd la vizita la patul pacientului împreună cu acesta, care le explică situația actuală a pacientului, nu vor fi dați în judecată, cu toate că unii dintre ei fac greșeli medicale, dar pentru că pacientul „îi plac”, nu îi dau în judecată. Cum se poate asta ? Prin acea „judecată de 2 secunde”

3. Deciziile se iau corelat cu informațiile și experiențele acumulate de fiecare din noi. Dacă cortexul ventro-medial nu este afectat. Această formațiune cerebrală este responsabilă de luare deciziilor, mai ales dacă sunt mai multe variante. Este citat cazul unui cercetător care a argumentat excelent cele două opțiuni între care trebuia să aleagă, când a trebuit să ia o decizie, i-a fost imposibil. Așadar, pe lângă informațiile ce trebuie să ne parvină, este vital să avem și „hardware-ul” funcțional pentru a putea lua niște decizii corecte. În hotărârile de secundă mai pot exista bariere de comunicare, cuvintele pot avea sensuri diferite pentru cei doi participanți la dialog, aceast tinând tot de partea de „hardware”, și atunci puterea exemplului este cea care poate clarifica situația. Iar informațiile pot fi „achiziționate” în fracțiuni de secundă pe baza experiențelor anterioare. Însă experiențele pot fi citite sau trăite. Modurile de învățare, tipurile lor,  este un alt subiect.

4. Deși vorbim despre o carte scrisă și publicată în anii 2000, încă de atunci la Pentagon se vorbea despre războiul „difuz”, războiul hibrid cum avea să fie numit în 2016-2017. Se vorbește de o platformă de exercițiu militar, asistată de software, ce adună informații multe din teren și face previziuni, un sistem expert de mai târziu. Însă acest sistem a fost învins de un general care a aplicat o altă strategie. A folosit altă paradigmă în strategia de luptă. Nu a folosit comunicațiile noi, sateliți, telefoane etc, ci a trimis curieri pe motociclete, aviația a comunicat prin semnale luminoase, și nu prin radio cum se face în lumea modernă, și astfel a avut un avantaj asupra inamicului. Cum a fost posibil ? Cum toată tehnologia, informația și analiza ei să fie învinsă de metode lăsate în urmă ? O citire a intențiilor este mult mai folositoare decât o tonă de tehnologie, care poate folosi raționamentul, dar nu poate anticipa creativitatea. Credințele noastre, convingerile noastre determină cum reacționăm și cum facem alegerile. De exemplu, dacă la o primă vedere suntem anti-rasism, un test mai aprofundat, de asociere a armelor, cu chipuri de oameni de diferite rase, va arată că asociem pericolul și criminalitatea cu oamenii de culoare…. Dacă schimbăm aceste convingeri intime, pentru că vorbim de ceea ce credem în adâncul nostru ca ființă, atunci și rezultatele testelor se schimbă, și noi vedem lumea altfel. Astfel, dacă generalii ar fi luat în calcul faptul că inamicul poate acționa și altfel, poate înfrângerea nu ar fi fost așa de clară…

Pare ciudat și neverosimil ? Poate că este… Voi reveni cu restul ideilor despre carte și cu concluzia acesteia la întrebarea din titlu : putem gândi fără să gândim ?

Va urma și veți avea și un cadou la următoarea postare !