Zilele astea am tot auzit la știri că am fost avertizați de Comisia Europeană că vom deveni lada de gunoi a Europei, că marile corporații din domeniul alimentar vând în Romania produse neconforme, adică ne vând mizerii, că se fac investigații despre ce conțin aceleași mărci din România și din alte țări UE.
Și m-am întrebat : ce naiba se întâmplă ? De ce tocmai acum ? Pentru că, să fim serioși, toți cei care avem rude ce lucrează în afară în țări UE, am tot auzit că detergentul nu știu care e mult mai concentrat în Italia, că Coca Cola din Austria e mai gustoasă, că cafeaua din Germania este mai tare și așa mai departe. De ce ne mirăm ? Pentru că atunci când mergem la supermarket, nu cumpărăm după criteriul preț ? Ce este nou ?
Noi suntem responsabili de această situație, și știu că creez discomfort cu această afirmație, pentru că în continuare persistăm să cumpărăm aceste produse. O să spuneți că nu sunt bani, că românii sunt săraci, că ne întindem cât ne e plapuma. Dați-mi voie să contrazic aceste afirmații. Dacă nu ar avea bani, nu ar cumpăra deloc ! Noțiunea de sărac este legată de a nu avea resurse, ori dacă mergi într-un sfârșit de săptămână la un supermarket sau hipermarket vei vedea coșuri pline, aglomerație de mașini și oameni. Asta, la o imagine de ansamblu, înseamnă că există bani în piață. Și dacă o să vă uitați la numărul de autoturisme noi sau sh cumpărate în ultimul an, la numărul de locuințe cumpărate, prin credit sau nu, la volumul de bunuri de larg consum sau de folosință îndelungată, o să vedeți că sunt bani în piață. Și asta ar trebuie să fie o veste bună ! Și poate ar trebui să încetăm să ne mai victimizăm, să spunem că România e o țara de rahat. Noi o facem așa !
Cumpărători puțin exigenți
Veste proastă este că suntem cumpărători puțin exigenți. Adică nu știm să cerem calitate. Într-o piață liberă cererea modulează oferta, ca să nu zic că o dictează în modul cel mai direct. Și aici vine întrebarea : cine să ne educe să fim consumatori exigenți care își doresc calitate ? În mod normal, cineva care știe ce înseamnă calitate, cineva care are niște repere în această privință. Și dacă este să îmi aduc aminte de bunicii mei care căutau lucruri trainice, nu foarte ieftine, dar nici foarte scumpe, care să le rezolve o problemă zilnică a vieții lor, atunci încep să știu ce anume să caut. Dacă mă gândesc la părinții mei, la fel îmi aduc aminte că ei căutau produse „ieftine și bune”, prin bune înțelegând trainice, eficiente. De unde ajungem la concluzia că mediul în care trăim este cel ce ne modulează exigența. Și da, trebuie să vorbim despre preț și costuri. Prețul este cel pe care îl plătim odată, când cumpărăm acel produs sau serviciu, iar costul este suma de bani pe care o cheltuim cu acel produs post vânzare. Și din experiența mea, sunt convins că și a voastră, un preț mic, mai întotdeauna înseamnă un cost mare. Concret dacă îți cumperi o bicicletă care cost 200 de lei, dar îi pică ghidonul după 2 luni, i se rupe șaua după alte 3 luni, îi sare vopseaua după 1 an, atunci banii dați pentru rezolvarea acestor probleme sunt costul produsului. De unde și vorba românului înțelept, „sunt prea sărac să cumpăr ieftin”.
Gândiți-vă voi înșivă de câte ori va-ți uitat pe eticheta produsului să vedeți ce conține ? De câte ori va-ți uitat la țara de proveniență a produsului ? Cum spuneam faptul că noi nu facem toate astea, ne face responsabili la situația produselor necomforme ! O companie produce ce se vinde. Filozofia ei este profitul. Scurt și cuprinzător. Dacă noi cumpărăm pe principiul „merge și așa” vom creea noi situații de merge și așa. Dacă acceptăm servicii îndoielnice, vânzători aroganți, neatenți, superficiali, nepregătiți în sfera serviciilor, noi suntem responsabili ! Regula axiomatică este că piața crează produsul. Piața fiind fiecare din noi care avem nevoie de ceva anume, un produs sau un serviciu. Un exemplu de admirat, din punctul meu de vedere, este cel al lui Steve Jobs care își teroriza inginerii de la Apple să facă un interior cât mai aspectuos pentru Mac. Și unul dintre inginerii săi i-a spus „Dar Steve clientul nu va vedea interiorul, doar noi vom ști ce este acolo !” Iar răspunsul lui Jobs este definitoriu din punctul meu de vedere pentru o companie centrată pe produs : „Da, tocmai de aceea trebuie să arate perfect ! Pentru că noi vedem interiorul !”
Contribuția voastră
Fiecare din noi putem schimba asta : să avem produse și servicii de calitate. Să ne uităm pe etichete și să nu cumpărăm produse ce conțin lucruri nocive sau nefolositoare, să ne uităm la proveniența produsului și să corelăm momentul recoltării cu anotimpul din acea zonă. Dacă o să văd mere românești în ianuarie mă aștept să fie un pic mai deshidratate și poate un pic pătate. Înseamnă să nu accept serviciile unui chelner neatent sau și mai rău arogant sau chiar impertinent. Să cer celui care îmi vinde, chiar și online, solicitudine maximă în orice problemă legată de produsul său.
Chestia este că pentru a putea cere ceva trebuie să știm ce să cerem, adică să fim obișnuiți cu calitatea, cu lucrul bine făcut. Să fi trecut în copilărie sau în tinerețe prin acel „mai fă până îți iese” are definește excelența.
În fond produsele și serviciile de care beneficiem sunt cele pe care le merităm. Și cred că toți vrem să fie de supercalitate, nu ?
coltul cu idei 