Pânea noastră cea de toate zilele

Este o expresie pe care fiecare dintre noi am auzit-o foarte frecvent, în context laic sau religios. Hrana este vitală pentru orice ființă umană pentru a-și asigura necesarul pentru a funcționa optim.

Dincolo de rapoartele optime între proteine, glucide și lipide apare întrebarea în ultimele decenii : este mâncarea pe care o mâncăm, pâinea noastră cea de toate zilele, chiar așa cum ar trebui sau mâncăm surogate, de cele mai multe ori dăunătoare ? Sunt cunoscute controversele pe acest subiect conform cărora alimentele de astăzi sunt chimizate, cu adaosuri toxice uneori.

Aici ați citit detalii legate de Studiul China, a Profesorului Campbell care susține singur că era un adept al consumului de lactate, fiind crescut la fermă, unde era un aliment de bază. Câți dintre noi nu am crescut cu această convingere ? Se pare că laptele și lactatele nu ar fi chiar atât de sănătoase… Se pare ca există corelații puternice între consumul crescut de lapte și produse de lapte și boli osteoarticulare, cardiovasculare, direct sau indirect prin riscurile adiacente. În fond și la urma urmei acel lapte este conceput să crească altă specie.De curând am citit un interviu cu Robyn O`Brien o nutriționistă ce a lucrat cu corporațiile alimentare, dar care a trecut în cealaltă tăbără și are câteva opinii foarte interesante. Laptele de la vacile cărora li s-a injectat hormon de creștere a fost incriminat în generarea sindromului ADHD sau a autismului !!. Un aspect interesant este și faptul că în urma acestor date și a opiniilor publice legate de acest subiect, marile companii din domeniul alimentar au retras din proprie inițiativă aceste produse. Oare ce spune asta ? De asemenea, studii recente au constat că peștele spadă și tonul, care sunt pești de apă adâncă, au concentrații de 10 ori mia mari în mercur decât ar trebui să aibă !

În vest se discută și se promovează fermele organice, despre care am mai discutat aici, unde tehnologia exclude îngrășămintele chimice, tehnologiile de forțare a creșterilor plantelor sau animalelor. Iarăși un lucru mai puțin discutat, este eticheta produs organic, în vest fiind extrem de important, și nu, nu este o găselniță de marketing, ci un aspect extrem de important.

Detalii puteți găsi aici.

Dincolo de acest lucru ar mai fi util de spus că există multe cărți și lucrări științifice ce abordează subiectul hranei. Una din acestea este „Complotul Mondial Împotriva Sănătății„ de Claire Severac, pe care o puteți găsi pe http://www.lucman.ro. Se discută din perspectiva unui complot, pe care nu îl putem neglija, și care presupune manipulări  în rețetele alimentelor, tehnologii brutale de creștere a animalelor ce au impact direct și major pe calitatea alimentelor rezultate. Câteva exemple ar fi creșterea porcilor și a păsărilor în spații extrem de reduse, ce permit doar statul în picioare a animalelor, procesul de reproducere forțată cu dezechilibrarea severă a sistemului endocrin a animalelor, manipularea semințelor plantelor care nu vor rodi decât o singură dată, apoi va trebui să cumperi din nou semințele. Vă recomand să citiți această carte, numai și pentru a fi informați și pentru a putea alege grâul de neghină.

Hrana este cea care aduce în organism materia ”acidă” ce determină apariția radicalilor oxizi ce duc la leziuni vasculare, neuronale, și ale imunității. Cred că e evident că consecințele acestor modificări nu au cum să fie benefice, nu ?

Și apare necesitatea consumului de fructe, legume pentru a combate ”aciditatea”, dar dacă consumăm fructe controlate genetic sau hormonal ? Trebuie să dormim mai mult pentru a combate „aciditatea”, dar apare surmenajul sau sindromul de ”burn out” ca să nu mai pomenesc de necesitatea mișcării. Așadar este extrem de important să avem grijă ce mâncăm, de unde ne procurăm hrana. M-am mirat pe mine însumi de mai multe ori când am constat că am început să cumpăr fructele care arată cel mai rău. Dar asta e de bine, pentru că un fruct natural va fi mâncat de vierme, unul toxic nu. Poate ați avut și voi experiența asta, să dați unor animale, pisici, câini să mănânce alimente pe care le refuzau deși ar fi trebuit să le mănânce. Oare de ce ? Cred că instinctele lor sunt multe mai bune…

Poate că asta ar fi soluția : să căutam pe oamenii aceia de la țară, care își îngrijesc pomii fructiferi după metodele vechi, își cultivă legumele atent și cu grijă și muncesc pe rupte pentru asta, care au grijă de animalele lor, le hrănesc cu ce crește pe lângă casă.

Să fim mult mai atenți la etichetele din supermarketuri, să le citim.  Spunea recent cineva că mâncarea „bună” costă. Unii dintre voi vor spune că nu sunt bani, însă cam cât ar costa sănătatea noastră ?

Somnul și relaxarea ar trebui să fie la fel de importante precum munca pentru că la ce folos toată agoniseală dacă nu poți să te bucuri de ea ? Dacă cheltui pe boală tot ce ai adunat și câteodată și mult mai mult la ce bun ? Dacă copii tăi sau familia ta nu te mai vede la fel de des cum te vedea ?

Cred că întoarcerea la satul românesc împreună cu toate cuceririle științei și tehnologiei ar putea fi un mod de a avea „pâinea noastră cea de toate zilele” așa cum o aveau și bunicii noștri. Și asta ar putea fi un alt produs de „export” românesc pentru restul lumii.

Credeți că e posibil ? Ați susține un astfel de proiect cumpărând acele produse ?