Vino în Țara Moldovei-țara legendei !

Acum, că tot a venit perioada de concedii în pandemie, redescoperim România. E un pic trist, dar e poate și bine, pentru că reînvățăm că suntem o națiune importată în Europa. Iar Moldova istorică este plină de obiective culturale, multe destul de puțin promovate.

Și dacă nu știi ce să faci într-un weekend, ai putea să vii în Moldova, pe una din fostele moșii ale Sturdzeștilor : la Miclăușeni. De ce ? Pentru că vei putea admira unul din cele mai frumoase castele din Moldova, cu multe invenții și lucruri pe care astăzi nu le mai găsești.

Castelul e află la 22 de kilometri de Roman, și la 56 de kilometri de Iași, pe drumul european E85, cu indicator foarte vizibil, după ce treci râul Moldova, venind dinspre Roman.

  Vei trece apoi prin ceea ce odată a fost unul din primele parcuri dendrologice din România, care acum e doar un parc, frumos, cu un râuleț ce îi dă o notă bourjois și apoi vei ajunge la castel.

Castelul este construit în stil neogotic, cu multe elemente de heraldică, ale familiilor din care proveneau proprietarii castelului. Pe lângă familia Sturdza vei găsi acolo și blazonul casei Cantacuzino și a altor familii mari și vechi din Moldova. Parterul este destul de degradat, datorită destinației date de sovietici, depozit militar, dar și cazarmă, însă se păstrează una din camerele vechi ale castelului, peste care s-a construit actuala reședință. Când pătrunzi la parter te încercă un sentiment de dezolare, mai ales dacă ghidul îți va sune că soldații sovietici, iarna, nu se mai deplasau afară după lemne, ci puneau cărțile din biblioteca de peste 4 000 de volume, pe foc….Comuniștii români l-au făcut azil pentru copiii cu dizabilități….

Etajul e cel mai bine conservat și acolo poți vedea lucruri extrem de bine făcute. Obloanele de la ferestre făcute de un austriac și care nici acum nu scârțâie când le folosești…Vei afla de încălzirea pereților casei scărilor cu fumul de la sobă, printr-o inovație inginerească, tot de sorginte saxonă. Vei afla că la castelul Miclăușenise dădeau serate culturale, mai puțin dansante, la care au participat Kogălniceanu, Alecsandri, mitropoliții vremii. Și acum sunt extrem de diverse evenimentele la care poți participa acolo. De la evenimente dedicate copiilor până la evenimente corporate și evenimente culturale, dar și evenimente private.

Și dacă tot am pomenit de Alecsandri, să știi că de la castelul Miclăușeni e foarte aproape casa memorială Vasile Alecsandri, de la Mircești, unde e și înmormântat autorul Pastelurilor. Nu e la fel de spectaculoasă, dar îți poți face o idee de mediul unde s-au creat unele pasteluri și, poate, unele din operele lui mărețe dedicate războiului de independență.

Cum spuneam, este varianta de la țară a caselor boierești din secolul 19, dar care pot să ne dea o imagine despre cum se trăia atunci, de legătura mai strânsă a oamenilor „avuți” dar care au știut să țină legătura și cu „prostimea”, apropos de moș Ion Roată…Și pentru copii de azi, care nu se pot dezlipi de tabletă, e o alternativă interesantă, poate…

Ei și după atâta cultură, e timpul să ne gândim și cele ale gurii. Și unde era mai potrivit să mergi decât la hanul Ancuței, care este la 20 de kilometri de casa memorială Alecsandri, la 29 de kilometri de Roman, și la 92 de kilometri de Iași. Este un loc străvechi, un popas pe vechiul drum al Băii, fosta capitală a descălecatului Moldovei, de lângă Fălticeni, drum care merge către Romanul de astăzi. Despre acest loc a scris Sadoveanu, care bănui eu că se oprea des aici, bunica lui fiind la Verșeni, pe malul Moldovei, la 6 kilometri de han și era cunoscută pasiunea lui Sadoveanu pentru pescuitul pe apa Moldovei.

    Chiar și în pandemie restaurantul este foarte ospitalier, în buna tradiție moldovenească, ai o sumedenie de feluri de mâncare specific moldovenești, de care poate ai citit și în cărțile lui Sadoveanu sau ale lui Creangă, servirea se face de către Ancuțele de azi, în straiele de ieri, tradiționale, iar de pe terasă vezi în zare munții Neamțului.

Și aici se pot organiza, și se organizează, evenimente de tot felul : private, corporate, culturale, concerte, mă rog când trăim în condiții normale….

Ba ai și o cămară plină cu bunătăți pe care le poți lua cu tine drept amintire a vremurilor ce au trecut și a oamenilor care au fost pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu.

Și dacă tot ne-am hrănit și sufletul și trupul, și cum călătorului îi șade bine cu drumul, te invit către alte tărâmuri moldovene pline de legendă și poveste, că se cheamă mânăstirile din Neamț și Suceava, că se cheamă Iași, ultima capitală a Moldovei, că se cheamă munții Țării de Sus, toate te așteaptă să-ți șoptească în sunet de bucium și caval, legendele locului și ale oamenilor care au fost și care sunt, toate te așteaptă să îți spună legenda lor. Și despre care vom vorbi, mai așezat, cu alte ocazii.