Un glumeț psihiatric ?!

Până acum nu am făcut niciun review de film, dar după ce am văzut Joker am simțit nevoia să scriu aceste rânduri. Încep prin a spune că l-am văzut astăzi, deci mult după ce el a fost lansat, am văzut că deja a vândut de 1 milion și 600 000 de dolari, ceea ce pentru mine înseamnă mult. Apoi știu că a stârnit controverse. Multe. Poate pentru că filmul e destul de violent în imagini, un pic deosebit față de uzanța de Hollywood unde viața și fizica, de obicei, au alte reguli decât în viața reală… Nu și în acest film.

Părerea mea este că e un film reușit deși vorbește despre niște timpuri un pic apuse dacă e să judecăm după decoruri. Pe de altă parte este vorba despre psihiatrie. Mă rog, o viziune artistică a unui caz psihiatric. Dar poate că diferența între realitate și romanță este foarte fină. Nu degeaba se spune că viața bate filmul. Cred că e o imagine destul de fidelă a Bronxului și a vieții de acolo. Poate și de aici controversele legate de visul american care nu mai e așa de frumos cum zice propaganda. Și într-un astfel de decor, deloc ales așa, frământările unui pacient psihiatric capătă dimensiuni hiperbolice, neașteptate și grotești pe alocuri. Dar nu așa e și viața ? Faptul că realitatea personajului principal se dovedește o ficțiune în mare parte este drama filmului și motivul de tensiune în demersul cinematografic. Una e ce își închipuie Arthur, personajul principal, și altă e realitatea. Confuzia aceasta este alimentată și de o mamă bolnavă și ea, cu diagnostic psihiatric. Ca și în viață…

Oricum rolul principal este făcut excepțional, după mine, de Joaquin Phoenix. Cred că au avut și consultanți psihiatri pentru că trăirile sunt foarte veridic redate. Efectele speciale sunt și ele bine realizate, poate cam șocante câteodată, dar bune.

Filmul este destul de dur și nu cred că e bine să fie văzut de copiii sub 10 ani. E doar o părere personală, mai ales că se demitizează clovnul, acest personaj al copilăriei și se trece cu el brutal în lumea adulților.

DeNiro face un rol obișnuit pentru el, adică foarte bun, deși e un personaj secundar.

Filmul poate fi un argument pentru îngrijirea persoanelor cu boli mintale, deși și acestea pot fi integrate în societate dacă aceasta din urmă ar renunța la unele prejudecăți și medicina ar avea poate un control mai strict asupra acestui tip de patologie. De asemenea, filmul poate fi o frescă a ceea ce poate însemna America, Bronxul, pentru cineva care se gândește la emigrare în State…

Dacă acum de Sărbători aveți ceva timp liber și deschidere către o abordare mai realistă a vieții, poate fi un film de urmărit.