Recent am terminat de citit o cărțulie despre motivele pentru care lucrurile merg prost. În general. În lume. E scrisă de Larry Winget, un american care mai este supranumit „pitbull-ul dezvoltării personale” pentru că este un tip extrem de direct și care nu te menajează deloc.
Surpriza mea a fost că și în State problemele sunt aceleași ca și în România : lipsa de implicare a cetățeanului de rând, în viața politică, socială, și mai grav, în viața lui personală. Probleme legate de ajutoarele sociale care sunt multe în State !!! A lipsei de educație formală pentru că în școlile și universitățile americane nu se merge pe dezvoltarea capacităților de a câștiga bani, de a face față provocărilor sociale. Ba dimpotrivă autorul susține că „zonele de siguranță” din campusurile americane nu fac decât să recreeze probleme care păreau rezolvate : segregarea rasială, a preferințelor sexuale sau sociale. Sună cunoscut ? Să nu îi discriminăm pe cutare sau pe cutare minoritate. Sau să nu îi surmenăm pe elevi și studenți ! Sau „favorita” mea : să fiu ajutat de stat ! Să se plătească munca ! Etc.
Nu mă înțelege greșit ! Nu spun că sunt incorecte. Dar a avea pretenția ca altcineva să-ți rezolve problema ta, tu nefăcând nimic pentru asta, cred că e incorect față de noi ceilalți. Pentru că, de cele mai multe ori, problema în care ești ți se datorează ! Te încrunți la ce ai citit ? Mă bucur ! Pentru că un șir de alegeri ale TALE te-au adus unde ești. Mă înșel ? Nu cred. Gândește-te bine !
Și aceste lucruri se trag din educație. Din faptul că nu vrem să educăm cetățeni inteligenți, puternici, capabili să-și susțină traiul, al lor și al familiei lor. De ce ?
Păi motivele sunt multe, poate nici nu sunt atât de importante… Ideea că un cetățean slab, dependent de stat e mult mai ușor de manipulat. Dacă depinzi de un ajutor social atunci vei fi mai dispus să faci ceea ce îți spune cel care ți-l dă, nu ?
Și poate că Winget nu e democrat sau liberal, dar ideile lui cred că s-ar putea aplica și în România. Mai ales că suntem la începutul unei perioade de reconstrucție socială. Iar fiecare din noi ar trebui să vină cu valoare adăugată către societate. Iar statul trebuie să se asigure că el însuși nu face abuzuri, de orice fel, împotriva propriilor cetățeni. Că își protejează minoritățile, dar fără a face discriminări inverse la adresa majorității. Că nu intervine în viața individului decât dacă acesta îi cere aceasta și pe o porțiune strictă și foarte bine definită.
Sună aiurea ? Se prea poate, însă cred cu tărie, și datorită experienței personale, că un mediu dur te va face mai puternic, capabil să faci față la mult mai multe situații dificile. Și întrebarea mea este ce vrem să avem : un cetățean puternic, care să dea pentru el și familia lui și , în ultimă instanța, comunității sale, tot ce are el mai bun, sau un cetățean slab care așteaptă mereu soluțiile de la alții ? Cred că răspunsul e evident, dar știi cât e de greu de făcut ? M-aș bucura să spui că știi… Și m-aș bucura și mai tare dacă ai fi dispus sau dispusă să faci ca acest lucru să se întâmple, inclusiv la alegeri. Nu ! Nu e un post politic, dar politica e ceea ce trăim fiecare din noi zilnic.
Îți recomand cartea să vezi cu proprii tăi ochi opinia unui american, probabil atipic, dar care trage niște tușe groase sub probleme reale ale societății, universale, aș zice eu.
Lectură plăcută !
coltul cu idei 