Ai plantat tot ?

O femeie a visat într-o noapte că a intrat într-un magazin nou și că, spre surprinderea ei, L-a găsit pe Dumnezeu la tejghea. Așa că L-a întrebat :

-Ce vindeți aici ?

-Tot ce îți poftește inima, i-a răspuns Dumnezeu.

Uau ! s-a gândit femeia. E incredibil : Dumnezeu îmi spune că pot să am orice îmi doresc.

– Vreau liniște, dragoste și fericire. Vreau să arăt bine. Și vreau să fiu bogată ! a zis femeia iute. Apoi, nedorind să pară egoistă, a adăugat. Și nu doar pentru mine, ci pentru toată lumea.

Dumnezeu a surâs și i-a spus :

-Cred că ai înțeles greșit, draga mea. Aici nu vindem fructe. Vindem doar semințe.

Aha ! Întotdeauna est o chichiță, nu ?

Am fost binecuvântați cu provizii infinite de semințe care au potențial de a crește într-o viață extraordinară. Problema este că unii dintre noi nu vrem semințe. Vrem un copac matur. Și nu vrem să așteptăm vremea recoltei – îl vrem acum ! Unii dintre noi mergem și ne cumpărăm un copac gata crescut, îl plantăm într-un sol sterp, sărac și nu reușim să ăi dăm destulă apă sau lumină. Apoi ne întrebăm de ce ne bucurăm atât de rar de roadele lui și de ce nu le putem împărți cu prietenii.

Alții plantează doar câteva semințe și restul le lasă bine închise în pachețelele lor. Și mia rău, când călătoria lor ia o turnură neașteptată – așa cum se mai întâmplă uneori- ei ies în pierdere, pentru că au dezvoltat doar o parte din ei înșiși – au îngrijit doar de o mică părticică din semințele lor.

Dacă te îndoiești de acest lucru, întreabă o persoană recent pensionată, una care recent a rămas văduvă, o mama care tocmai și-a luat la revedere de la cel mai mic dintre copii, care a plecat de acasă. Întreabă aproape orice proaspăt student sau absolvent. Întreabă-l pe avocatul inteligent a cărui căsătorie tocmai s-a destrămat sau pe geniul muzical ai cărui copii sunt o pacoste. Tiparul este același : unele dintre darurile lor au fost bine dezvoltate, dar restul au fost lăsate ”în plic”, nevăzute și neatinse. Iar rezultatul este tristețea, durerea și o viață chinuită, plină de regrete.

”Născut pentru a reuși” Brian Souza

De aceea cred că este bine să avem obiective scrise, să le revizuim măcar de două ori pe săptămână, iar dacă nu reușim să le atingem pe toate, să cerem sprijinul prietenilor, a familiei, a unor profesioniști. Așa vom putea regreta la sfârșit ce am făcut și nu ce nu am făcut.