Nu demult stăteam și îmi aminteam de începuturile mele și a câtorva apropiați în vânzări. Pentru mine a fost un fel de curent, de val, care m-a preluat din valurile vieții și m-a purtat pe mările devenirii profesionale și personale. Ceea ce m-a atras atunci în vânzări, cu sinceritate o spun, a fost câștigul. Știam că vine la pachet cu muncă, cu ore lungi de muncă și de căutări de soluții. Că vor fi situații în care va trebui să găsesc soluția creatoare și salvatoare. De cele mai multe ori a fost așa, am găsit soluții creatoare, la timp sau chiar în ultimul ceas.
Și tot atunci a apărut și această întrebare : să accept munca pe un salariu sau pe un comision ? Este evident că pentru un începător este salariul cel care te securizează, este cel care îți dă acel sentiment de protecție, că traiul tău și al familiei tale este asigurat. Dar nu te predispune și la blazare ? Nu vin momente în care lași pe mâine ce puteai face azi, nu mai suni același număr de clienți, nu mai respecți termenele rapoartelor… Cu toții știm că așa se întâmplă. Că există tentația asta. Orice ați spune voi, sunt convins că ați trecut pe acolo.
Și atunci nu e mai bine să se recurgă la comision ? Este mult mai riscant pentru angajat, este adevărat. După această strategie se pot ascunde mulți rău-voitori. Dar valoarea nu poate fi negată. Poate fi nedreptățită, dar negată deloc. Oamenii văd, clienții constată și cine este incorect cu proprii angajați și cu propriile valori, va plăti prețul la un moment dat. Ca să poți însă merge pe drumul ăsta, al comisionului, trebuie să fii un lup singuratic, adică să te poți descurca în cele mai grele situații. Să înveți mereu, să te adaptezi mereu, să rămâi în frunte, dacă nu cel din frunte. Unii, Jay Conrad Levinson, printe alții, susțin că nu mai există lupi singuratici, că este vremea cooperării. A sentimentului de apartenență la un grup, care poate fi organizația care îți plătește salariul, sau la o profesie. Și probabil că așa este acolo unde există o cultură organizațională, unde managementul este în mijlocul bazei, „la firul ierbii”. În orice caz, este acea stare de ieșire permanentă din cercul de comfort. Acest discomfort permanent care ne face să creștem.
Da, din experiență, comisionul este componenta care te stimulează, te face să crești și vă doresc tuturor să trăiți starea aceea în care constați nu numai că ți-ai atins targetul, dar l-ai și depășit. Și cel mai câștigat ești tu, nu neapărat pentru banii din cont, deși aceia sunt foarte importanți, dar mai ales pentru că tu vei ști din acel moment înainte că poți, că poți să ieși din zona de comfort, că poți deveni mai bun, mai rapid, mai generos, că poți să îți aduci un aport mai mare în societate.
Dacă voi ar fi să alegeți mâine, ați alege salariul sau comisionul ?
coltul cu idei 