Zi de gardă într-un spital universitar, undeva în Romania anilor 2016. Ora 1.55 noaptea. Sunt chemat pentru o consultație adusă de ambulanță.
Plec către camera de consultații gândindu-mă că e vorba de ceva grav. Sigur o agresiune, cu leziuni urâte sau un epistaxis ce o să trebuiască tamponat.
Intru în camera de consultație o doamnă în halat de casă, pe scaun, un pic impacientată, dar în regulă. Mă uit- nu îi curge sânge din nas… Am scăpat de tamponat un epistaxis. Mă uit din nou – nu are leziuni traumatice, deci nu e agresiune.
Întreb ce vă supără doamnă ?
Ea mă gâdilă gâtul și am răgușit.
Mă gândesc că n-am auzit bine. Ce vă supără doamnă ?
Ea repetă : am răgușit brusc și ma gâdilă ceva în gât.
Mă controlez și mă duc să o consult. Doamna are într-adevăr o laringită. După ce medicul primar recomandă consult de medicină internă, să eliminăm patologie pulmonară, îmi spune să o internez dacă revine la noi. La vreo oră apare doamna după examenul de interne și, evident îi propun internarea.
Ea – Dar nu vreau să mă internez ! Ora e deja 2 și jumătate. Mă uit la ea și o rog să repete. Ea zice că nu vrea să se interneze. Simt cum începe să mă ia cu nervi.
Păi ați venit la spital de urgență adusă de ambulanță, deci sunteți considerată o urgență. Nu doriți să rămâneți internată, semnați și mergeți acasă.
Moment de blocaj pentru doamna. Când e cu semnat și mers acasă se termină cu gluma… Se gândește, dă telefoane… Apare și o doamnă, gravidă, care se recomandă fiica și care, foarte revendicativă, cere să fie trimisă mama ei acasă, cu un tratament. Îi repet textul de mai sus, că e urgență, că a fost adusă de ambulanță și că trebuie să rămână internată.
Fiica – am venit cu ambulanța că să avem prioritate.
Eu stau pe scaun și mă uit tâmpit de ce aud. Deci ambulanța a devenit taxi de lux… Aha. Le repet că fac cum doresc, dacă nu doresc să rămână internate, semnează în foaie și pleacă, că nu ținem pe nimeni cu forța, mai ales că nu sunt locuri. Urmează niște scheme de scenă, dar pe care nu le mai apreciez deloc, mai ales la ora aia.
Mă gândeam că poate în momentul ală cineva chiar sângerează acasă, și nu cheamă ambulanța că să aibă prioritate, că sunt pacienți care nu au loc la paleație și care poate ar avea mai multă nevoie de îngrijiri medicale….Oare cât a costat transportul pacientei asteia ? Cu tot cu carburant, salariile asistentelor de pe ambulanța și ale noastre ? Aaaa, dare le au plătit asigurări pentru asta…
Mă îndrept către următoarea consultație fără să mă mai gândesc dacă e corect sau nu, dacă ar fi trebuit să o dau de spate afară, sau mă gândeam să o duc sus la terapie să îi arat cum e o urgență..Oricum nu cred că ar fi contat…. Prea mult…
Nu peste multă vreme soarele a răsărit, raportul de gardă a fost scris, colegii au început să apară unul câte unul la spital, la fel și pacienții, începe o nouă zi în care ne vom plânge din nou de subfinanțarea sistemului, de corupții de doctori, nu ne vom duce la medicul de familie, că doar e rând acolo… În fond și la urma urmei de aia sunt spitalele că să ne consulte orice am avea, chiar și dopuri de ceară…
Da, începe o nouă zi….
coltul cu idei 