De ce ne-au mistificat istoria ?

Nu am putut să mă abțin, deși am încercat de nenumărate ori…Pentru că am citit aceleași lucruri din mai multe surse. Ce sunt diferite, total unele…

Să scriu despre mistificarea istoriei noastre de după 1944. Mai ales a curentelor și personalităților naționaliste. Un subiect ce devine din nou actual. Și motivele acestei ascuțiri, acestei antiteze sunt din ce în ce mai evidente. Beneficiul material și accesul la resursele altor țări. Mai simplu spus, a noului imperialism.

Ce m-a făcut să scriu asta ? Curiozitatea și intriga pe care mi-au stârnit-o filosemiții de azi. De interzicere a pronunției numelui mareșalului Antonescu și a Gărzii de Fier. O astfel de ură aberantă seamănă cu cea a sovieticilor. De care e strâns legată, avea să aflu mai târziu…

Și am început să caut date. În memorialistică, în cărți scrise de istorici, pe baza dovezilor istorice. Cele reale nu cele invocate de ocupanți. Adică autorii „alternativi”…Și astfel am aflat că am fost mințiți. Că încă suntem mințiți.

Mareșalul Antonescu nu a fost nici pe departe nazistul pe care îl zugrăvește hunta semită. Ba dimpotrivă. A fost chemat, din arestul la domiciliu, unde fusese plasat de „eroul neamului” Carol al II lea, un ins care nu numai că a dezonorat familia din care provenea, ci și țara căruia, vremelnic, i-a fost rege. Știm, și din literatura vremii, dar și din multiple surse istorice, că exista o instabilitate politică fenomenală. Dată, în esență, de corupția de la vârful statului, din jurul Elenei Lupescu, care era, by the way, de origine evreiască, și care ducea la numeroase conflicte între regalitate și orice guvern care avea inițiative proprii. Motivul ? Regalitatea avea pretenția de a vămui, la propriu, toate șperțurile din afacerile statale. Sună cunoscut ? Nu mai pun la socoteala că marile afaceri erau făcute de Auschnitt, Malaxa, Blank și alții cu nume asemănătoare. Carol al  II lea și hunta lui nu erau interesați decât de bani. Sub orice formă. Pe care să-i cheltuie pe viciile bine cunoscute. Ca să avem un exemplu, documentat, vezi Florian Bichir, submarinul Delfinul, primul, a venit defect din fabrică, conform ofițerilor români, pentru că cei care trebuiau să inspecteze lucrările fuseseră mituiți, iar această afacere adusese casei regale, în speță lui Carol al II-lea, sume importante, evident, neoficial.

Pe acest fond, mareșalul are nenumărate tentative eșuate de a forma guverne. În orice formulă.  Drept urmare mareșalul îi cere lui Carol să abdice pentru a putea forma guvernul, condiție pusă de toți politicienii. Apoi, Antonescu preia guvernarea țării, cerându-le politicienilor să preia conducerea politică, având sprijinul lui, ca militar, dar fiind refuzat în nenumărate rânduri, conform memoriilor colonelului Magherescu care a fost, căpitan la acea vreme, în structura lui Antonescu de conducere a statului.

Faptul că Antonescu a mers alături de Hitler în est trebuie pus în contextul vremii, în care toți aliații ne-au refuzat. Mai ales că Antonescu negociase de pe picior de egalitatea cu Hitler alianța. Ca să revin la refuzul aliaților. Au fost numeroase demersurile, și pe linia Istambul-Ankara și pe linia Londra, chiar Titulescu, aflat la vârsta senectuții, s-a folosit cancelarul lui Churchill, care îi era prieten vechi, pentru  a-l convinge pe britanic să ne sprijine. Fără rezultat însă….Nici linia de la Stockholm nu a dus la rezultate mai bune…Americanii ne refuzau constant…poate și pentru că deja bătuseră palma cu Stalin și știau că ne vânduseră ca pe oi….În acest context Hitler rămânea singurul aliat concret, bine voitor, împotriva sovieticilor. De altfel chiar mareșalul spune că a ales singura variantă, de a lupta în est pentru a recupera teritoriile din vest. Și sunt cunoscute și consemnate divergențele lui cu mareșalii germani legat de strategiile de luptă. De exemplu, cotul Donului a avut la baza o eroare de înaintare inegala a liniilor germano-român-italiene, sub comandă germană, care a creat o așa numită pungă, cum îi zic militarii, permițănd sovieticilor să facă o încercuire a celor înaintați excesiv, să le taie retragerea și aprovizionarea și astfel să îi ia prizonieri. Și au fost multe astfel de erori raportate de Antonescu direct lui Hitler, în vizitele pe care acesta le făcea la Berlin. De asemenea, Antonescu retrage câteva corpuri de armată în țară, la atingerea poziției Nistrului, spre nemulțumirea lui Hitler. Obiectivul său fusese atins. Pământul românesc fusese eliberat. Tot ca un detaliu interesant, cel puțin pentru mine, a fost că diferența în contra ofensivă sovietică, pe lângă erorile mareșalilor germani, instigați direct de Hitler, a fost făcută de camioanele  Dodge livrate Armatei Roșii de americani. Doar acelea reușeau să străbată glodul stepelor rusești.

În alt plan, cred că puțină lume știe că, în schimbul petrolului și grâului pe care îl lua nemții de la noi, armata română, sub comanda lui Antonescu, a primit tehnică modernă militară de la germani. Vă semnalasem anterior că Armata avea un grad defectuos de înzestrare datorită corupției și scandalurilor veroase. Însă mareșalul, școlit la Londra, era mereu atent ca soldatul român să fie bine echipat, bine hrănit și pregătit militar. Nu de puține ori s-a certat cu comandanții germani care discriminau pe români, dându-le cele mai grele și periculoase misiuni, evident cu înzestrarea cea mai modestă. De altfel orice om, militar, indiferent de grad, care a interacționat cu mareșalul nu a avut decât cuvinte de laudă la adresa lui.

Antonescu i-a spus de la început lui Hitler că, dacă situația României o va impune, el, Antonescu v a lua măsurile necesare pentru salvarea României. Asta a susținut-o în mai multe rânduri și cu mai mulți martori. Nu știu câtă lume știe că Antonescu obținuse un armistițiu cu Stalin pe care nu a apucat să-l mai citească pentru că era în fișetul lui Mihăiță de Hohenzollern, împreuna cu Mihai Antonescu. Și ce e mai trist e că, inițial, convocarea lui Antonescu la rege fusese fixată pe data de 26 august. Însă Bodnăraș și Sănătescu, și toți trădătorii de pe lângă naivul, ca să fiu blând, de rege se temeau că se va întâmpla ceva ce le va zădărnici planul…Și alt fapt trist : rezurecția armată cu care se laudă comuniștii din 23 august din București a fost organizată de Antonescu chiar sub nasul a două regimente germane încartiruite în București….Cât de cinică poate fi istoria câteodată….

Va urma !