Concediile au adus în atenția noastră, poate mai mult decât de obicei, problema accidentelor rutiere, cu drame imense. Și din nou apare discuția lipsei infrastructurii. A autostrăzilor și a șoselelor de mare viteză. Eu, personal, nu cred că acest aspect, că dacă am avea autostrăzi și drumuri expres, am avea o scădere a numărului de accidente, ci dimpotrivă…

Dacă te-am contrariat, am să mă și explic. Am avut ocazia, ca și tine, sunt sigur, să merg în ultimii ani, pe cele câteva autostrăzi ale României. Și în perioada concediilor și înafara lor. Și am fost uimit, negativ, evident, de atitudinea unor șoferi, destul de mulți pe aceste drumuri. O agresivitate soră cu inconștiența, și o lipsă de anticipare demnă de o cauză mai bună. Trec peste cazurile flagrante de mers pe contra sens, de care toată presa a vorbit, și care, după mine, sunt mostră de nesimțire crasă, și vorbesc de lucruri frecvente, pe care le-am văzut cam în fiecare an, în ultimii 4 ani. Să mergi la nici un metru în spatele unei mașini care rulează cu 130 de km/h este suicid ! Și nu e doar o mașină, ci câte 4-5, urmărindu-se de parcă zici că aleargă în cursa vieții lor. Pentru unii, din păcate, chiar e… Ultima….

Și de curiozitate m-am informat și eu care e distanța de frânare la această viteză. Și aici și aici poți să verifici chiar tu această distanță. E peste 100 de metri !!!! Imaginează-ți ce se întâmplă dacă primul din coloană frânează puternic, justificat sau nu, nici nu mai contează. Înțelegi ? Putem avea noi țara plină de autostrăzi, vom avea un număr super mare de accidente rutiere. Și știi de ce ? Pentru că noi vrem să epatăm. Să vadă lumea ce mașină puternică ne-am cumpărat ! Să vadă lumea cât suntem de grozavi ! Câtă imaturitate ! Sau inconștiență !

Și problema e mult mai adâncă. De aceea am alocat timp să scriu aceste idei. Pentru că nu ține de infrastructură, ci de noi, de factorul uman. Adică de cât de mult ne pasă de ceilalți. Și poți să-ți răspunzi la asta dacă te gândești cum se parchează la tine acasă. Mai ales dacă stai la bloc sau dacă parchezi în zonele urbane. Parcări pe două sau trei locuri, că doar stau cinci minute. Ba te mai și înjură dacă le atragi atenția la aspectul ăsta. Nu mai zic de parcările pe linia de tramvai sau în ușa unor instituții.

Ia imaginează-ți că trebuie să vină ambulanța pentru copilul tău și nu are loc de mașina vecinului parcată așa, pe dos, vorba cântecului ! Ce simți ? Ce crezi că se poate întâmpla ? Sau mașina de pompieri… Și nu cred că e dată de lipsa unei eficiențe în școlile de șoferi, deși și acolo putem discuta mult…Dacă cineva chiar vrea să învețe condusul defensiv, cum i se zice acum, are unde.

Ci e indolența noastră. Ca popor. Pentru că nu zicem noi „să moară și capra vecinului” ? Și nu se referă doar la comportamentul nostru de șoferi. Cineva zicea că la volan suntem cum suntem în viață. Ci la cât de mult îi apreciem pe ceilalți. Pentru că ceilalți pot fi frații, surorile, părinții noștri. Și cum ar fi să îi omorâm ? Sau să-i băgăm în spital cu probleme serioase de sănătate ? Și cred că ne „merge așa de bine” pentru că tocmai asta speculează dușmanii noștri : indolența noastră și lipsa de unitate. Pentru că, dacă te gândești mai adânc, despre asta e vorba. Lipsa de reguli creează haos. Și lipsa de implicare, de asemenea. Iar vremurile pe care le trăim tocmai asta speculează. Să ne lase fără valorile comunitare. Să ne facă să uităm cine suntem noi. Să devenim „progresiști”. Demni contemporani ai vremurilor actuale. În care consumerismul cu orice preț, epatarea în vederea aprecierii, forțate sau nu, a comunității pentru „mușchii” tăi sau pentru cât ești de tare, a devenit noua religie. Și nu sunt puțini cei care, după ce au toate aceste atribute ale puterii, case, mașini, bani, se întreabă de ce nu sunt fericiți….

Dincolo de alienarea individuală, gândește-te cât de frecventă e depresia azi, scopul este buzunarul tău. Da, da ! Stai un pic și gândește-te ! Chiar îți trebuia vila aia imensă ? Chiar îți doreai să dai 2000 de lei pe încălzire în fiecare lună ? Chiar îți trebuia ultimul model de mașină la care plătești aproape 1000 de euro lunar leasingul sau creditul ? Sau chiar nu mai puteai dacă nu mergeai la mare în Bulgaria unde plătești de două ori mai mult la un prânz decât în România ? O să zici că dacă vecinul poate, poți și tu ! Nu contează ce trebuie să faci pentru asta ! Vestea proastă pentru fiecare din noi e că avem un timp limitat aici, pe lumea aceasta. Și, cu riscul de a deveni de-a dreptul macabru și total dezagreabil, te întreb : ce ai vrea să regreți înainte de moarte ? Suma din cont sau fericirea familiei tale ? Amintirile pe care le are copilul tău despre sfaturile și timpul de calitate pe care le are de la tine ? Moștenirea ta imensă pe care se bat cu înverșunare rudele sau fericirea și ajutorul mental și spiritual dat de experiențele pe care membrii familiei tale le-au avut în preajma ta ?

Tu știi răspunsurile la aceste întrebări….

Dar gândește-te atunci când calci accelerația sau dai flashuri mașinii din față, că la volan poate fi fiica cuiva care tocmai și-a luat permisul sau un bunic care nu mai condus de ani de zile.

Și o fracțiune de secundă, o greșeală a cuiva în acea fracțiune de timp, poate însemna o dramă imensă. Inclusiv în viața ta….

Și-am să te las cu asta :

„Fii tu schimbarea pe care o vrei în lume !” Mahatma Ghandi

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s