Tristețe de toamnă…

Soarele a răsărit din nou, e o zi de toamnă mai rece, dar pare că va fi o zi frumoasă…

Pentru o comemorare….

Că noi, românii, suntem buni la festivisme. Așa cred că ne-a învățat istoria, cel puțin cea recentă. Dar doare ceva…Nici nu știu ce anume. Aș vrea să pot să urlu, să strig, să înjur de mamă și de tată. Dar nu pot…Aș vrea să pot pocni din degete și să trăiesc într-o țară normală… Și tot pocnesc că prostul din degete acum…Și nu se întâmplă nimic…

Doar gândurile mele se năclăiesc și mai rău, parcă un fum s-ar lăsa peste mintea mea… Fum, foc, cuvintele zilei… Această zi de comemorare…. A unor tovarăși de pasiune, de pasiune pentru muzica heavy metal. Care acum patru ani erau foarte încântați că vor merge la lansarea unui album super al unei trupe tari din România. Și au sfârșit arși de pasiune, la propriu. Aș fi putut și și eu unul dintre ei… Și poate și de asta doare…

Poate faptul că vieți tinere, promițătoare au fost curmate brusc de ceva ce încă nu știm ce-a fost pe dea-a întregul. Și de ceva care poate a fost provocat, poate nu, de ceva ce a fost gestionat prost după ce s-a întâmplat.

Dar ce doare, cred, cel mai tare e că adevărul este ascuns de obsesia unora pentru putere, pentru un leuț în plus la salariu și pentru ca să i se spună șefu”. Că poți să înjuri niște morți, morți într-un mod cumplit, arși. Că poate au ars pentru că se fac niște șpăguțe frumoase din autorizațiile la incendiu și din pregătirea personalului doar de către anumite firme , de partid și de stat. Că primăria orașului a închis ochii și a deschis buzunarul la neconformitățile din cluburile din țară…

Și m-am întristat și mai tare și mi-am mutat privirea spre altceva, dar a fost mai rău… Am văzut clinica marelui ars de la mine din oraș, deschisă festivist, și cu atâta condescendență că au contaminat clinica, bulshit!!!!, și a trebuit închisă după deschiderea festivă. Cât cinism !!!! Am văzut că infecțiile nosocomiale se bagă sub preș. De ce ? Poate și pentru că responsabilii din DSP-uri și din Ministerul Sănătății își dau seama că pentru a le combate trebuie alocate fonduri pentru renovarea serioasă a clinicilor de ATI, adică să razi tot până la tencuială, și atunci cine va mai asigura serviciile de ATI ? Poate pentru că responsabilii își dau seama că pentru asta ar trebui să elaboreze ghiduri de prescriere a antibioticelor, și trebuie să finanțeze apoi tot ce va scrie în acel ghid….Și vor rămâne mai puțini bani pentru premierea de Crăciun….

Și m-am uitat în oglindă…Vorba cântecului… Dar eu oare, am cerut socoteală senatorului și deputatului din colegiul meu electoral pe care i-am trimis în Parlament ? Evident că nu ! Cu ce ar schimba asta lucrurile ? Poate cu nimic, poate cu ceva…Nu avem de unde ști până nu încercăm, nu ? Dacă am face toți asta, cum e normal într-o democrație, poate am fi o democrație…De câte ori am cerut transparență în cheltuielile guvernamentale ? Adică la modul de nerefuzat, cum zice o replică dintr-un film celebru. Cu bâte și topoare…

Astăzi nu știu ce să simt…În mod normal, la aceste lucruri simțeam revoltă. O revoltă soră cu furia. Astăzi simt doar tristețe și neputință…Poate pentru că a mai trecut încă un an și nu s-a schimbat nimic. Ba am mai aflat cât de amator se fac lucrurile la nivel de autoritate a statului care ar trebui să ne salveze.

Și te întreb pe tine : va mai exista vreodată încă un Colectiv ? Încă un 10 august ? Încă un dosar al Revoluției ? Al mineriadelor ? Încă un funcționar al statului care să se creadă superior ție ? Oare vom înlocui autocrația asta cu meritocrația vreodată ?