road-1072823_1920Simți că trebuie să stea un pic deoparte. Nu-și mai auzea nici măcar propriile-i gânduri… Ce gardă ! Parcă toți s-au îmbolnăvit deodată ! Și sunt unii pe care i-ar trimite acasă cu viteza luminii ….N-au ce căuta la un spital de urgență, mai ales terțiar. Practic de vreo 3 ore face program și consultații de policlinică. Dehh, e sâmbătă și nu vrea să aștepte niciunul. Deși unii dintre ei stau cu lunile acasă până vin prima dată la medic…

Se ridică încet și porni către triaj. La ușa acestuia o mulțime de oameni. Unul mai guraliv. Intră în camera de consultații și le întrebă pe asistente ce e pacientul recalcitrant. I se răspunde că e internat la un spital vecin și că a venit cu foaia la consult. Adică e programat la interclinic întreabă el. Nu, i se răspunde. A venit pacientul din proprie inițiativă. Se uită tâmp la asistente și cântărește dacă să îi facă educație pacientului, care se întâmplă să fie un minoritar, sau să-și vadă de consulturi. Decide că nu mai are nici putere nici chef să facă frumos și le roagă pe asistente să trimită pacientul la spitalul lui frumos, iar dacă medicul lui curant de acolo va considera că are nevoie de consult, cu siguranță o să-l sune pe telefonul gărzii. Iarăși se amărâ când își aminti de refuzul pe care l-a primit de la un cardiolog pentru un aviz preoperator la traheotomie în urgență întârziată când a sunat el pentru a solicita colegului un consult. S-a simțit atunci nedreptățit, e o urgență, iar el vede mulți peste cazurile programate…A simțit și revoltă și dezgust. Dar cui să-i spună să se descarce…

Pe ușă intră din UPU o consultație de urgență. Un policontuzionat, beat, pe care evident trebuie să-l vadă. Nu are cu cine să se înțeleagă…Ăsta e beat mort, nici capul nu ți-l poate ține. Și sângeră….Se întreba cum o să-l tamponeze în starea asta…O să se descurce el, ca de atâtea ori…

Se uită la ceas, era 2 noaptea, încă două UPU-ri cu pacienți cu traumatisme diverse unele mai grave, altele mai ușoare, cam toate pe fond de etilism. S-a cam săturat de cazurile astea. Putea pune pariu că toți nu erau asigurați. Cu toate astea vin la un spital terțiar unde costurile sunt foarte mari să fie tratați, îngrijiți, unii spălați după multe săptămâni…Se întreba dacă e corect. El și-a plătit taxele mereu, și la timp. Pentru nepoată-sa a trebuit să se descurce să facă rost de Moldamin. L-a adus pe șest din Moldova. A sunat la toate farmacistele pe care le știa de când era reprezentant și toate i-au spus că nu se mai fabrică. Dar poate știe el pe cineva la fabrica X, că au auzit că vor produce ei. Știa. Însă fostul coleg i-a zis că produsul este în studii încă, deci va mai dura….

Se bucura totuși de ceva. Azi nu l-a scuipat niciun pacient. Își zâmbi în sine. De ce a ajuns să se bucure ! Se gândi că a ajuns expert în a se feri de jetul pe care îl dă pacientul pe gura. Așa a făcut și mai înainte cu pacienta hipertensivă are abia încăpuse în scaunul de consultații. Oare de cât timp a spus că nu a mai fost la medic ? Trebuia să scrie atunci în foaie…O să trebuiască să urce iar. Se gândi că asta a fost garda bețivilor, ca mai toate de altfel, și iar se întrebă dacă e drept…Își alungă aceste gânduri și porni către triaj. Gânduri ce se risipiră alături de frunzele acestui octombrie, duse de vânt în patru zări…

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s