Drum bun prieten drag !

A venit și ziua asta….

Într-un fel știam că e inevitabil, că toți trebuie să trecem prin asta, dar speram să fie cât mai încolo…

După 17 ani de tovărășie, mai mult sau mai puțin apropiată, după zile în care a îndurat fără să scâncească, frigul, singurătatea, poate foamea, ne-a părăsit acest prieten tăcut, dar mereu loial, mereu acolo, gata să se arunce în fața unui adversar, poate de multe ori, mult mai bine echipat decât el. Și asta doar pentru că a fost câinele nostru. Mă rog al bunicului meu care s-a mutat și el mai de mult la cele veșnice, dar pentru noi, pentru familia lărgită, a fost câinele nostru.

Poate e patetic, dar nu pot decât să meditez la efemeritatea acestei lumi, la faptul că multe sunt deșertăciune, că prietenia unui câine întrece, de cele mai multe ori, prietenia unui om.

M-a afectat faptul că acest cățel a trecut, și el, ce prozaic !, la cele veșnice. Și ne-a lăsat cu ochii în gol, meditând la propria noastră moarte, la propria noastră însingurare….

Drum bun prieten drag și loial ! Eu, cel puțin, o să-ți simt lipsa !