Corporațiile malefice sau nu ?

Munca într-o corporație. S-a tot vorbit în ultima vreme despre corporații și ce aduc ele societății.

E bună sau rea ?

Poate fi pusă așa întrebarea ?

De ce nu ? În fond și la urma urmei este o chestie de percepție personală.  Sau nu. . .

Încercând să fiu cât mai obiectiv posibil, că fost angajat al mediului corporatist, o corporație este o structură oganizațională profesionistă și cu simț practic este o structură ce își învață componenții să fie cât mai eficienți, să aplice cât mai corect procedurile pentru a genera disciplină și predictibilitate, adică, în final, profit.

Iar pentru un tânăr fără prea multă experieță poatefi o școală mai aplicată decât ceea ce se învață la cursuri. Este locul unde se învață responsabilitatea, organizarea, orientarea către rezutate, unde competiția, uneori nedrept de dură, duce la însușirea unor abilități utile și altor abilități existențiale.

Dar nu determină organizarea corporatistă o nivelare a personalităților ?

Răspunsul corect este depinde. Din pacate unele organizații sunt prea puțin atente la impactul pe care îl au procedurile și structurarea decizională asupra creativității personale. Și de multe ori managerii se miră că lucrurile merg prost. Dacă creativitatea este sufocată atunci sistemul va lucra inerțial. Unii ar putea întreba, pe bună dreptate, ce e rău în asta. În fond astă  e rostul sistemelor. De acord, doar că în fața clientului de multe ori tușa personală, îngrădită de sistem,  ar face o diferență mai mare. De exemplu,  când un client îți cere o informație  confidențială despre produsul tău. Confidențială în sensul că marketingul ți-a spus că aia nu se spune orice ar fi. Tu ce faci cu clientul ?

Răspunsul meu este că trebuie să îți calculezi pierderile. Dacă încrederea lui în tine va avea de suferit, cred ca marketingul va trebui să reconsidere, încrederea clientului se câștigă în ani, și se pierde în secunde, literalmente, asa că vă gândiți ce vreți să aveti. Nu vorbim aici de informații secrete, strategice care pot periclita activitatea corporației. Oricum situația asta este acoperită de contractul de confidențialitate. Dacă pierdem vânzări ? Cred că răspunsul corect este evident : nu își permite compania să piardă vânzările pe termen lung ! Așa că cu o tehnică de contrast se poate trece peste un minus al produsului, chiar și foarte important. În final, s-ar putea nici să nu mai fie un minus, pentru că clientului îi va folosi informația, gândindu-se la cel cu care a interacționat pe care îl va considera un prieten și se știe că de multe ori facem mai mult pentru un prieten decât chiar pentru noi, iar în situații critice va fi primul pe care îl va suna.

Dar nu cumva corporațiile urmăresc doar profitul și nimic altceva ? În esența asta e și rostul lor : să obțină profit. Ar fi moral să nu o facă cu orice preț, dar dacă așa s-ar întâmpla, nu e numai vina lor, ci și a autorităților de reglementare, care ar trebui sa știe că nu vine nimeni să facă caritate doar. Și cred că negociatorii excelenți nu sunt utili doar corporațiilor în negocierile dintre ele, ci și statului pentru a ne pune pe noi toți la adăpost de intenții păguboase. Așadar ar trebui ca statul să aibă profesioniști angajați în discuțiile cu aceste corporații, în așa fel încât să trateze cu ei de la egal.

Cred, după foarte multi ani lucrați în mediul corporatist,  că aceste corporații aduc plus valoare societății în care activează, prin produse, prin angajările pe care le fac, prin impozitele direct și indirecte pe care le plătesc și ar trebui să fim prietenoși cu ele. A nu se înțelege naivi. Trebuie reglementat regimul juridic și fiscal corect față de societate și față de ei, și atunci cred că lucrurile vor merge foarte bine.