Astăzi așteptam pe cineva undeva în oraș unde e greu cu parcatul Am zis sa nu stau ca nesimțitul în mijlocul drumului cât oi avea de stat. Am găsit un loc într-o parcare rezidențială, domeniu public, fără abonamente plătite, și parchez și eu pe un loc mai nasol, zic sa nu îi deranjez pe proprietari. Buuuun.
Vine un puștan care conducea mașina asta 
și îmi zice ceva prin geamurile închise
Eu îi fac loc, crezând ca vrea să treacă de mine. Când colo nesimțitul, scuzați, neacademic, parchează în locul meu, exact acolo unde est fotografiată mașina. Am crezut că nu văd bine. Mă dau jos la el și îl întreb ce face. Cu o nonșalantă nesimțire, îmi spune ca a parcat. Pai, zic, ai zis ca vrei sa treci ? Nu. Am zis ca vreau sa parchez. Buuuun. Îl întreb știi că este domeniu public nu ? Da, dar aici parchez eu.
Acum va întreb pe voi : sa fi fost o iluzie setea de dreptate, dorința de a fi corect, generos și cu bun simt pe care am văzut-o la tineri zilele astea ?
O să revenim la clasica mojicie și nesimțire românească ? Nu că aș vre să fiu patetic, dar nu am înțeles spiritul acesta egoist, din punctul meu de vedere.
Sper să nu fie ceva în fibra națională ăsta. O să o luăm de la capăt cu metehnele pe care le știm prea bine ?
Spuneți-mi voi cine a greșit aici ?
coltul cu idei 