direction-1033278_1920Nu demult echipa medicală din care fac parte a avut de îngrijit o pacientă care, pe lângă problema ei de otorinolaringologie, mai avea și un ușor retard mental. Nu asta m-a făcut să devin atent, pentru că astfel de cazuri sunt relativ frecvente într-un spital de stat. Ci faptul, că deși îi spusesem de mai multe ori că nu are voie să vorbească după intervenția chirurgicală, care fusese efectuată pe una din corzile vocale, pacienta avea tendința de a vorbi, în ciuda sfaturilor noastre. Era evident că nu voia să ne desconsidere recomandările, dar cred că obișnuința era cea care îi juca feste și ei și nouă.

Și astfel am ajuns cu analiza la obiceiuri sau reflexe sau cercul nostru de comfort. Dacă la început m-am gândit că problema ei mentală poate fi un factor de agravare, am renunțat apoi pentru că mi-am dat seama că și eu fac la fel. Ca să îți dau un exemplu, când ajung la liftul din clinică, chiar dacă este un martor luminos aprins care indică că este făcută deja comanda, nu de puține ori, mă trezesc apăsând, mecanic, acel buton, deși creierul semnalizează că e făcută comanda. Și astfel mi-am adus aminte despre ce ni se spunea în training-urile din farma. Pitch-ul sau discursul de vânzare este bine să fie memorat pentru a crea un reflex, iar astfel creierul creativ rămâne cu mai multă „memorie” disponibilă pentru a analiza situațiile noi, neprevăzute și poate crea soluții sau comportamente creative, mult mai adaptate situației particulare. Și este adevărat. Gândește-te de câte ori nu te surprinzi folosind ticuri verbale. Le conștientizezi și tu, de regulă, după ce le-ai enunțat, și te miri.

Așa am avut o explicație pentru comportamentul pacientei. În condiții de stres, noutatea putând fi asociată de creier cu un stres, mai ales de adaptare, creierul intra pe pilot automat, pe automatisme, pentru a analiza situația din punct de vedere al riscului : fugă sau luptă. De aceea este foarte greu să învățăm să mergem pe bicicletă, sau pe patine când suntem maturi. Ne ia timp să învățăm mișcarea, să ne coordonăm. Ai remarcat că cu cât faci mai mult o activitate, cu atât o faci mai fin și cu efort foarte mic ? Asta este măsura obiectivă că s-au creat noi circuite neuronale. Sharma, citând studii recente de psihologie, afirmă că sunt necesare 60 de zile pentru a instala un nou comportament.

Și astfel apare întrebarea : bine și când vrem să renunțăm la un obicei, cum procedăm ? Tony Robbins susține că trebuie să înlocuim acel obicei cu un altul. De preferat mai bun, care să ne aducă mai multă valoare decât precedentul. Asta înseamnă 60 de zile. De focus pe instalarea noului obicei. Pentru că dacă vom fi distrași, ghici ce ? Va dura mai mult. E rău, e bine ? Depinde de tine cât tip ai …Și de cât din el vrei să-l irosești…Și cred că, în cele din urmă, schimbarea nu ține neapărat de coeficientul de inteligență, ci mai degrabă de curajul de a te schimba. De a lăsa în urmă comfortul și de a pătrunde în orizontul necunoscutului.

Așadar, trebuie să avem răbdare cu ceilalți în procesul de educare, să fim hotărâți și să cultivăm asta și la ceilalți din jurul nostru și astfel vom avea oameni care vor evolua mai mult, poate și mai repede… Și gândește-te că și tu poate, ai amânat prea mult o schimbare. Sau poate ți-a fost frică să o faci. E în regulă. Face parte din comportamentul uman. Dar, cred că Churchill a zis-o, curajul nu este să mergi înainte fără frică, ci să mergi înainte în ciuda fricii. Și atunci destinația ta va fi una din cele mai frumoase.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s