Atunci când aveți câteva zile libere, când vreți să vă rupeți de ritmul nebun al vieții de azi, aveți câteva locuri din Moldova pe care le puteți vedea. Așa am făcut și noi cu ocazia zilei copilului când am pornit către Pietrele Doamnei de lângă Câmpulung Moldovenesc.
Sunt niște stânci pline de legendă, unde se spune că a stat ascunsă doamna lui Petru Rareș, ferindu-se de prigonitorii turci. Se poate ajunge pe drumul către Vatra Dornei, iar din Pojorâta urmați drumul asfaltat chiar până la Cabana Rarău, recent renovată. Aici puteți face traseele de pe Pietre, puteți să urcați pe vârful Rarău, care este foarte facil de atins și de unde puteți vedea în toată splendoarea obcinile Bucovinei. Între noi fie vorba, ar fi mai românește de spus Arboroasa, căci așa se numea Bucovina înainte ca generalul austriac Bucov să dea numele său acestei regiuni. De aici, de la Cabana Rarău, puteți coboră spre schitul Rarău, către Chiril, un drum asfaltat, prin pădure, cu un peisaj super. Trebuie înainte să porniți, să vă interesați dacă drumul este deschis. Se mai întâmplă să cadă copaci în drum, mai ales dacă au fost furtuni sau ploi recente. Puteți să vă opriți la schit sau puteți coboră către Vatra Dornei, mergând de-a lungul Bistriței aurii chiar până în Vatra Dornei. Ajunși aici, destul de târziu, am început căutarea unei camere, unde să tragem, să ne odihnim oasele obosite. 🙂 Însă începe „distracția” care mie personal „îmi place” cel mai mult. Când răspunzi câte camere doriți și spui una, le cade fața. Brusc sunt grupuri care trebuie să sosească, brusc apar tot felul de motive din cele mai hilare. În fine, am ajuns la hotel Dorna, fostul hotel Alpin pentru cei care știți cât de cât zona și stațiunea, care a fost renovat și rebranduit, 4 stele, pe care le merită părerea mea, dar pe care le veți simți atunci când veți plăti camera. Dacă vreți să vă răsfățați, aici e locul unde o puteți face în cele mai bune condiții : spa și toate nebuniile. Noi nu am vrut decât să mâncăm și să dormim. Ceea ce am și făcut. Mâncarea este bună, relativ rezonabilă ca și cost.
A doua zi de dimineață am pornit la drum, cum îi stă bine călătorului, către Colibița. Am trecut Tihuța pe o vreme super de vara timpurie, căci pasul ăsta nu l-am „văzut” decât pe ploaie sau ninsoare. Este un peisaj super, pe care vă sugerez să-l savurați la viteză molcomă, ca și obcinile din jur. La Colibița noi am ajuns destul de devreme pentru o zi liberă, cam pe la 10.30, și ne-am bucurat că nu era foarte aglomerat. Lacul de aici îți dă un sentiment de liniște, fiind înconjurat de munți, și care este foarte ofertant ca și distracție. Poți face o plimbare pe lac, poți face plajă, poți sta la o cafea, un ceai, o bere la terasă, te poți caza aici.
După ce ne-am aerosolizat bine, am plecat către Sovata, să mai vedem din frumusețile patriei. Ce este foarte surprinzător, cel puțin pentru mine, este că drumul este rezonabil de bun, comparativ cu cele din Moldova. Dacă ar fi să compar drumul ăsta cu cel dintre Chiril și Vatra Dornei, este chiar boierie.
Sovata este o stațiune comparabilă cu Vatra Dornei, din punct de vedre al scopului șederii. În Sovata sunt multe lacuri cu apă sărată ce sunt folosite pentru terapii complementare pentru afecțiuni reumatismale, ginecologice, neurologice. Linia clădirilor aduce aminte de arhitectura carolistă, de influență austriacă, tiroleză, clădiri mai vechi, mai noi. Lacul Ursu este cel mai mare și cel mai cunoscut din stațiune. Mai aveți apoi lacul Aluniș, lacul Verde, lacul Roșu. Nu are nicio legătură cu cel din Harghita. Pe lacul Aluniș puteți merge cu cei mici și să-i lăsați să înoate acolo.
Sunt multe locuri drăguțe unde puteți mânca, noi am optat pentru Ciuperca Mică, chiar pe malul lacului Ursu, având o priveliște destul de largă asupra lacului.
Și cum timpul ne permitea, ne-am îndreptat către Salina Praid. Este la 15 km de Sovata, este deschisă vara până la 18.30. Se intră în salină cu un autobuz destul de rulat, dar care vă duce într-un loc interesant. Când ajungi în salină te lovește un miros de sare și începi să simți atmosfera încărcată la propriu, cu sare. Ce m-a frapat a fost că dacă te duci să cumperi sare, bulgărași de sare, drept suvenir, și ai curiozitatea să citești etichetele, constați că vei cumpăra sare din Pakistan !!!!! Chiar așa am ajuns ????!!!!
De la Praid am mers către Lacul Roșu, cu gândul de a ne întoarce acasă, făcând un popas de o noapte aici. Cam la limită am găsit și aici cameră, la hotelul Lacul Roșu era o nuntă, destul de numeroasă după mașinile din parcare. Am găsit o cameră la mansardă, însă cred că a fost mai bine, aceste camere fiind mai nou renovate decât restul hotelului, destul de arătoase pentru locul și prețul plătit. O plimbare pe malul lacului Roșu este recomfortantă, și vă sugerez să mergeți un pic mai departe, unde nu prea se „aventurează” prea multă lume, poate și pentru că nu știe că se poate.
Cheile Bicazului sunt un alt obiectiv de văzut, la pas. Sunt peisaje sălbatice, exotice care umplu sufletul de liniște și bucurie.
Și apoi ne-am întors acasă, cu bateriile un pic mai încărcate, condusul a mai luat un pic din acest comfort, dar nu foarte mult. Și cred că este foarte important pentru sănătatea noastră să ne oferim aceste momente de relaxare pentru că apoi, de luni, să putem să ne întoarcem la datoriile noastre profesionale și să ne achităm de ele mult mai eficient și cu mai multă plăcere, gândindu-ne la următoarea ieșire în natură.
coltul cu idei 