Gândurile unei dumnici de după gardă

Am avut plăcerea să constat, cu un zâmbet în colțul gurii, că veteranii de la Scorpions au mai scos ceva…Deși acum câțiva ani ne-au cam întristat pe unii când au zis că e ultimul album, că Sting in the Tale este albumul de retragere… Dar iată că nu…Foarte bine pentru că ne mai încântă, ne mai amintesc cine suntem, ne mai pun oglinda în față.

Am văzut clipul de prelansare de dimineață, dimineața unei zile de după gardă, nu una foarte grea, ci una în care a trebuit să fiu mai tot timpul în picioare. Și mi-a plăcut melodia pentru că am avut impresia că mă uit în oglindă. Poate ați pățit-o și voi. Să constați că o melodie, o poezie, o poveste vorbește despre voi. Da. Veteranii ăștia care sunt de vârsta tatii, iată că ne mai încântă. Golanii ăștia călare pe motoare, ce nu au respect față de normalitate…

Și apoi am mers către casă, trecând pe la biserică, așa doar ca să îmi odihnesc sufletul. Și a trebuit să mă feresc de câteva ori pe drum de oameni grăbiți, de oameni care ridicau amenințător degetul pe geamul mașinii când mă depășeau. A trebuit de nenumărate ori să îmi mușc buzele în biserică îmbrâncit fiind de „mătuși” și „doamne” grăbite spre mântuire, să mă concentrez la mersul slujbei în zumzetul cumetrelor  preocupate să își dea ultimele știri stând la rând la mântuire. A trebuit să îmi țin gura când m-am împiedicat de niște picioare ce stăteau în genunchi într-o biserică arhiaglomerată, arhigrăbită. Și nu am putut să nu mă întreb dacă nu cumva am greșit locul. Dacă nu cumva ce știam eu, cu altruismul, cu iubirea aproapelui, cu dăruirea către aproape, este înțeles greșit de către mine. Că poate trebuie să merg să-mi tălmăcească cineva aceste lucruri. M-am întrebat apoi dacă nu cumva avem nevoie de mulți învățători și profesori foarte buni, cu spirit didactic și pedagogic să ne pună pe direcție. Cred că ne trebuie mulți și buni, foarte buni pentru că au de lucru cu noi. Să ne învețe cum se citește o carte, și nu să dăm search pe Google, deși și aceste resurse sunt utile, însă parcă sunt insuficiente.

Dar m-am gândit că sunt un păcătos sadea, care nu face altceva decât să se semețească, și atunci mi-am mușcat în continuare buzele să nu tulbur pe aproapele din indiferent ce făcea el. M-am gândit că sunt obosit și că mă gândesc numai la mine….

Așa că am să mai ascult odată cântecul acesta nou, să mi-aduc aminte de cine sunt, și mă duc să mă culc, poate când mă trezesc o să constat că doar am visat toate aceste gânduri de duminică…