Când te cheamă Creta, e bine șă știi astea

Grecia este una din destinațiile tradiționale, aș putea spune, ale românilor. Și pe bună dreptate pentru că este a 5 insula din Mediterană ca mărime, iar poziționarea ei strategică între Europa și Asia Mică a făcut-o dezirabilă pentru multe puteri. De altfel cretanii sunt foarte mândri de originile lor și pentru faptul că o lungă perioadă de timp au avut o semii independență, dorită de multe popoare la acea vreme.

Accesul se poate face pe orice cale, dar, după mine și dacă bugetul vă permite, charterele sunt prima opțiune mai ales că acum sunt companii românești care operează aceste chartere. De menționat așa ca tip, Herakion este la 3 ore de mers cu autocarul de Chania, se pronunță Hania. Așa că trebuie să vă înarmați cu răbdare dacă zburați pe Heraklion. Cele mai multe chartere acolo aterizează și decolează pentru că este un aeroport mai ieftin pentru companii decât cel din Chania care este privat, operat de o compania germană. Plus că nu din toate orașele României aveți zboruri directe către Chania. Dar e bine să știți căci așa îți faci un calcul mai profilat și poți evita să te trezești șa 2 dimineața pentru transferul la aeroport….

Ghizii sunt importanți căci grecii nu prea se descurcă ei cu engleza și e mai simplu să folosești informațiile deja disponibilă decât să pierzi vremea căutând-o pe cont propriu, dar asta e chestie de preferință și buget. Iarăși un tips, să verificați oferta turistică căci puteți avea surprize ca de exemplu să trebuiască să plătiți pentru utilizarea aerului condiționat ( 9 euro/zi, în funcție și de hotel sau studio)

Creta are foarte multe atracții, una din cele mai cunoscute este plaja Elafonissi cu nisip roz care este în sud-vestul insulei. Agențiile de turism organizează excursii către această plajă, dar e bine să știți că șezșongurile sunt extrem de puține și de obicei când se ajunge pe plaja sunt ocupate deja. Ca să ajungi la plaja se coboară cam 800 de metri, în pantă, deci la plecare se urcă…. 🙂 Nisipul este într-adevăr roz și sunt locuri unde această culoare se observă mai bine. Sunt cabine de schimb pe plajă, câteva terase de unde se pot cumpăra băuturi și mâncare, iar sus, înainte de a coborî spre plaja, există și un super market, conform ghidei noastre, condus de o româncă. Din punctul meu de vedere cred că ar fi unul din primele obiective de văzut de pe insulă, și poate chiar cu o mașină închiriată în așa fel încât să ajungi la ce oră dorești. De menționat că drumul spre plajă este extrem de îngust, pe o porțiune foarte mică circulându-se pe un singur fir, cu ajutorul unui semafor. Dacă mergi la Elafonissi cu agenția, este foarte posibil să te oprești la degustări de miere, brânză locală și alte produse de artizanat, un obicei destul de răspândit pe insulă. Ce m-a impresionat a fost că foarte aproape de plajă este o mănăstire, care se cheamă mănăstirea cu treapta de aur, și care are o legendă impresionantă. Ea a fost construită pe locul unde un cioban a găsit icoana Maicii Domnului, ascunsă printre stânci spre a nu fi găsită de turci, iar acelui cioban i s-a arătat în vis Maica Domnului îndemnându-l să construiască o mănăstire pe locul unde se găsise icoana. Doar că locul era greu accesibil pentru construcție și s-a hotărât să se construiască mai în interiorul țărmului. Peste noapte icoana apărea din nou în locul inițial. După ce s-a repetat de câteva ori aceasta, și-au dat seama că locul mănăstirii este exact unde se găsise icoana. Apoi la ceva vreme distanța de la construirea ei, sătenii și ciobanii din localitățile din jur o duceau greu cu impozitele, mai ales că erau sub stăpânire străină și au cerut ajutor călugărilor. Evident că nici aceștia nu erau avuți, dar se pare unuia dintre ei i s-a arătat o treaptă din cele care urcau către mănăstire ca fiind din aur. Investigând călugărul deopotrivă cu frații și starețul mănăstirii problema, au concluzionat că era într-adevăr din aur. Au topit treapta, au ajutat sătenii și au mai luat ceva odoare mănăstirii cu gândul că vor pune la loc treapta când vremurile vor fi mai bune. Când a venit sorocul să se înlocuiască treapta, acesta dispăruse dintre celelalte trepte cu totul.

Laguna Balos ar fi al doilea loc de văzut dacă ajungi în Creta. Tip : e bine să eviți bărcile mari, deși dacă e organizată de agenție ai puține opțiuni. Însă orientează-te, căci la un moment dat, toată lumea va vrea la masă, la toaletă. Și va fi un pic aglomerat…. Laguna este formată într-un buzunar natural, format între două mici pensule, iar marea are o culoare multiple, albastru, turcoaz în diverse nuanțe. Legendele legate de Balos si insula Gramovousa sunt multe și epice. Pe insulă venețienii au construit un castel, mă rog, e mai mult o cetate, pentru descuraja pirații și revoluționarii cretani care le prădau corăbiile. De altfel dacă ai mai fost pe Mediterana sunt convins că ai văzut aceste cetăți venețiene și în Corfu și pe coasta Spaniei. Toate arată cam la fel, după mine… Plajă poți face și la Balos și pe insulă, dar trebuie să știi că șezlongurile sunt limitate ca număr, iar la Balos nu prea sunt…Plaja e cam cu pietre, deci îți vor trebui papuci pentru a intra în apă ca să nu te lovești.

Sudul Cretei este și el una din atracțiile insulei, plaja Marmara și Louton sau Sfikia sunt locurile cele mai vizitate de excursiile agențiilor de turism. Cei din sudul insulei sunt mai puțini numeric, și se spune că sunt urmașii dorienilor, fizic diferă puțin de restul cretanilor, sunt mai înalți și cu pielea un pic mai deschisă la culoare, sunt foarte tradiționaliști, și acolo încă se mai practică vendeta….Mulți dintre ei dețin și arme de foc, conform ghizilor. Oricum plaja e un pic diferită datorită prezenței naturale a blocurilor de marmură, cum se vede și din filmări, iar Sfikia este un loc unde ajungi exclusiv pe mare.

Lacul Kourna este cel mai mare lac cu apă dulce de pe insulă, unele agenții îl includ în traseele lor de pe insulă și merită o oprire mai ales dacă iubești sporturile nautice. Noi am ajuns acolo înainte de a ajunge în Arghiopolis unde s-a organizat seara grecească sau cretană. E bine de spus că sunt și hoteluri care organizează astfel de manifestări, acolo unde am stat noi, Porto Kalamaki hotel, s-a întâmplat asta și chiar ne-am bucurat că am fost și colo și dincolo pentru că am avut ocazia să facem comparații. Ce se prezintă turiștilor, după câte știu eu, având colegi greci în facultate, este o formă „prescurtată și simplificată” a sirtachi pe care toată lumea îl știe drept zorba. Dar pe marea majoritate a turiștilor îi încântă ideea de a participa și a învăța, chiar și varianta simplificată, ca să scriu așa….

Legat de băuturile lor, aș putea zice că am fost un pic dezamăgit. Tăria căruia ei îi zic raki este slabă. E un fel de lichior. Mă rog ni s-a prezentat și variantă „turbo” cum ni s-a zis, dar tot n-am fost impresionat…Bine dacă compari horinca sau țuica de Moldova, e un pic mai greu. Vinurile, în marea majoritate, sunt vinuri seci. Unele ultra seci pentru gustul meu, dar am nimerit și două soiuri bune. Musacaua, suflaki, gyrosul, salata grecească și cretană, care folosește în loc de feta branză grasă, sunt deja cunoscute românilor. Și că mi-am mai amintit de tăriilor lor, Uzo n-a trecut examenul la noi, fiind mult prea aromat, în schimb Metaxa a trecut cu brio. Uleiul de măsline îl găsești pe insulă la tot pasul, mai ales că mai toți grecii, dacă e să dăm crezare ghizilor, fac acest ulei de măsline. Și asta ni s-a spus în contextul în care mai toți cretanii fac agricultură și închiriază locuințe, studiouri, spații de cazare într-un cuvânt. Am mai avut o surpriză plăcută, aceea că în Heraklion există Universitate, inclusiv facultate de medicină.

O scurtă precizare legat de plaja din Kalamaki. Nu te lua după filmările de pe net ! Acele filmări sunt foarte bine regizate, iar plaja din Kalamaki nu are foarte multe șezlonguri, sunt câteva hoteluri care au plaja privată, deci inaccesibilă celor care nu sunt cazați acolo și ia destul din lungimea plajei, dar plaja este lină, cu nisip fin, ideală pentru copii. Din punctul ăsta de vedere, al realității și prezentării, noi ne asemănăm destul de mult cu grecii după zicală cu gardul și leopardul….

Oricum am tras câteva concluzii pentru atunci când vom mai merge în Creta. Prima ar fi că perioada optimă este din octombrie până în mai, temperaturile iarna acolo fiind între 20 și 28 de grade, aglomerația nu există și prețurile se aliniază. A doua este că vom căuta un aeroport mai aproape de locația unde vom sta ca să evităm situația de la plecare să ne trezim la 2 dimineața, mai ales că suntem în concediu. A treia e că e de luat în calcul și o zi sau două de autonomie, cu o mașină închiriată, pentru a ajunge în locurile unde nu prea se duce multă lume.

Oricum, Creta e o destinație ofertantă, exotică pentru noi, dar și plină de exemple de urmat. Cu toate că sunt în Uniiunea Europeană, au o agricultură funcțională, din care trăiesc și insularii, chiar dacă au o bază militară NATO în nordul insulei, își mențin tradițiile și spiritul liber, și după mine, ar trebui să fie pentru noi un exemplu pentru anii ce vin.