Cruciadele văzute de arabi

„Cruciadele văzute de arabi” este o carte care ne dă o perspectivă din „partea cealaltă”. Arabii, preț de câteva secole, au fost atacați la propriu de europenii „civilizați”. De ce ? Pentru a ocupa orașul sfânt, Ierusalim, e motivația oficială, dar, de fapt, e vorba despre ocupație. Sună cunoscut ?

Papalitatea are rolul sau vina, depinde de unde te uiți, de a favoriza, ba chiar de a conduce din umbră, curentul. Nu mai pomenim că „toata floarea cea vestită” a Vestului, cum i-am zice azi, s-a dus peste sărmanii arabi și a omorât copii, femei, bătrâni, doar așa ca să arate cine-i mai puternic.

Țările arabe au fost frământate de lupte fratricide, de cucerire și de alianțe, la vedere sau subterane, cum se face și azi. Asta le-a adus câteva sute de ani de prigoană, de decădere și teroare. Însă, cum e în viață, au apărut și lideri providențiali, Saladin e unul din cei mai cunoscuți, dar nu singurul, care a unificat șiiții cu suniții, turcii cu arabii și cu toată lumea arabă.

Din punctul meu de vedere este o carte pe care ar trebui să o citim și noi europenii, este scrisă de un arab, firesc, pentru a înțelege de ce există atentatori arabi, de ce există conflictele în Palestina și Israel. Lumea arabă nu a trecut peste efectele cruciadelor. Acestea li s-au întipărit, cum e și firesc, în memoria ADN-ului lor.

Nici cruciadele, nici jihadul, nici războaiele moderne nu își au justificarea ! Niciun ideal care se construiește pe morminte nu este corect ! Nu este vorba decât despre posesiuni, bani și putere. Nu a fost niciodată vorba despre altceva ! Când ești tânăr și naiv, așa cum am fost și eu odată, crezi că există democrație, că există dreptate….Cu timpul și cu acumularea de experiențe realizezi că nu e chiar așa…

Cartea este un pic greu de citit, este scrisă în stilul memorialistic, cu multe date, unele fără relevanță pentru un european, dar care surprinde perioada și opinia arabilor despre cruciați. E și un mod de a compara civilizațiile. Arabii, deținătorii cunoștințelor de matematică, astrologie, medicină și filozofie versus europenii care redescopereau aceste principii și care ucideau în numele lui Isus Hristos…

Din punctul meu de vedere, și în baza experienței din facultate unde am avut colegi arabi, mahomedanismul și creștinismul au aceleași precepte, aproape aceleași metode, deși ar putea suna incorect ce tocmai am scris, dar dogmele și finalitatea este aceeași : să devenim mai buni ! Ceea ce e, de cele mai multe ori, extrem de dificil pentru că presupune renunțarea la cercul de comfort…