Mesaj din timp, de la străbunicii noștri…

Sunt unele cărți pe care cu toții ar trebui să le citim, nu pentru că ne cere școala, ci pentru că așa vom ști. Poate unii dintre voi o să se încrunte la citirea acestei propoziții sau poate o să zică că e prea vag. Și este în regulă. A ști poate însemna a ști adevărul care ne face liberi precum s-a zis. Sau măcar putem să îl căutăm cu șanse mai mari de a-l găsi.

În vremuri în care influențarea, manipularea și conducerea subtilă va fi din ce în ce mai folosită de instituții statale și private, această calitatea va fi extrem de utilă. Și scriu asta gândindu-mă, a nu știu câta oară, la profesorul meu, Murariu, de engleză, care ne-a învățat să căutăm adevărul, în orice știre, mai ales în cele din media de mare influență, dar și la ceea ce am aflat citind aceste două cărți.

Cei care sunt născuți un pic înainte de 89 știu că în școală nu ni s- a spus de regalitate, de ceea ce s-a întâmplat în 1944, efectiv, nici acum nu știm cu exactitate, și despre multe alte evenimente. Sunt zone negre în cărțile de istorie, și asta nu ar fi  mare problemă dacă nu ne-ar afecta pe noi astăzi. Astfel ponegrirea Casei Regale a României de către comuniști și urmașii lor de după 1989 nu ar fi fost posibilă, poate că și despre mișcarea legionară am ști mai multe, despre faptul că viața politică și în România interbelică a fost la fel de dezorganizată și lipsită de moralitate ca și din zilele noastre. Că influențe străine au existat dintotdeauna în România, concretizate în oameni care s-au dat drept apărători ai democrației sau al interesului național sau public.

Un exemplu ar fi reântoarcerea regelui Carol al II în țară, cu sprijinul lui Maniu și al lui Dinu Brătianu. Această întoarcere s-a făcut prin manipularea celor de mai sus, regele nevrând altceva decât tronul pentru el însuși. Iar strategia lui de acaparare a statului a dus la crearea camarilei, care nu făcea altceva decât să câștige contracte cu statul, pe bani mulți, de cele mai multe ori, fără ca să aducă un avantaj statului, ba chiar păgubindu-l. Vă sună cunoscut ? Concubina lui, Elena Lupescu, fiind cea care influența multe din avuările și dezavuările publice sau mai oculte ale persoanelor favorite curții. Însă ea nu a fugit în Costa Rica….

De asemenea, Corneliu Codreanu a fost un personaj șters la început, care a fost folosit de cine a vrut și cine nu a vrut. Inclusiv de regele Carol al II. Mișcarea pornise ca o mișcare de regenerare națională, ca o reacție la politica de înstrăinare a averii statului, dar a sfârșit lamentabil printr-o manipulare subtilă sau fățișă, într-o mișcare pe care astăzi am numi-o interlopă. Am mai fi aflat, de asemenea, că pe lângă legionari, mai existau curente naționaliste, mai civilizate. Mișcarea cuzistă, mișcarea lui Goga, alui Crainic. Dar ca și azi, erau dihotomizați. Iarăși întreb : vă sună cunoscut ? M-am întrebat de ce a fost, de ce este așa ? Poate și pentru că cei de dreapta sunt oameni individualiști, orgolioși obișnuiți să aibă inițiativă, să găsească soluții pe cont propriu. Sau poate pentru că mereu forțe străine se îngrijesc ca acest lucru să rămână la fel…Dihotomizate…

Am mai putea afla despre modernizarea României de către casa de Hohenzollern, mai ales de către Carol I și Ferdinand. Aceștia și-au folosit averea personală pentru asta, dar și voința și sacrificiu personal pentru a transforma această țară. De exemplu, Carol I a condus trupele române în războiul de Independență, fiind încartiruit în Bulgaria într-o casă țărănească pe care a împărțit-o cu prințul Alexandru al Rusiei. Că Ferdinand întregitorul era un personaj foarte discret și sobru. Că I.C. Brătianu l-a „crescut” încet, încet, modelându-l după „nevoile” țării. Fratele lui Ferdinand, Carol, fiind o personalitate mult mai bine conturată, mult mai voluntar, ceea ce probabil ar fi creat niște situații mult mai „solicitante” pentru generația lui Brătianu în atingerea obiectivelor pe care le-au realizat liberalii.

Sunt multe alte detaliile și lucrurile pe care le putem afla din aceste cărți, și cu siguranță din altele, despre ce au trăit străbunicii și bunicii noștri. Poate vom afla idealurile pentru care s-au sacrificat mulți dintre ei…Și atunci, poate, am fi mult mai atenți cu ce ne-au lăsat. Poate am fi mai dispuși să le urmăm exemplu de sacrificiu personal și colectiv. Pentru că o Românie puternică ar fi un ideal ce ne-ar mulțumi pe fiecare dintre noi și nu armai trebui să ne căutăm împlinirea printre străini. Dar cu siguranță ar nemulțumi pe mulți. Părintele Iustin Pârvu punea că o Românie unită, nu numai teritorial, dar și în cuget și acțiune, ar fi o temere pentru multe puteri vecine și mai puțin vecine. Poate că asta este mesajul lor, peste timp pentru noi…

Oare ce ni se întâmplă nu are legătură cu asta ? Poate știind lucrurile care au fost, putem să judecăm mai drept ce se întâmplă. Ce ni se întâmplă…

Și atunci adevărul ne va face liberi…..