Fiind săptămâna mare și având o experiență mai particulară, am tot stat și m-am gândit dacă să scriu despre aceste gânduri…Dar cum blogul este locul unde, spun unii, scriem doar pentru noi înșine, am decis, în ultimă instanță, să vă cer și vouă părerea.
Este acea situație în care vrei să faci și faci bine, atât cât poți, așa cum poți, celor care sunt mai în nevoie decât tine sau cei care au nevoie de un sprijin. Nu vreau să vorbesc despre motivul pentru care sunt în acea situație pentru că mi-e frică să nu greșesc emițând judecăți nedrepte poate sau în necunoștință parțială de cauză . Cum de omul a ajuns în acea situație știe el și cu bunul Dumnezeu.
Și te hotărăști să-l ajuți. Să-i construiești sau să îi renovezi casa. Să îl ajuți cu o sumă de bani, cu o masă caldă, cu ce se poate legat de ceea ce are el nevoie mai de trebuință în momentul acela. Nu mai vorbesc de îngrijirea sănătății lui care, de cele mai multe ori, este neglijată, într-o stare deplorabilă. De multe ori trebuie să apelezi și la alți oameni, la autorități, să te lupți cu sistemul sau cu inerția oamenilor. Și o faci pentru că ești convins că așa trebuie și că este una din menirile noastre de oameni să îi ajutăm pe cei mai în nevoie decât noi. Și este frumos să vezi cum și alți oameni vin alături de tine pentru un scop nobil. Cum și ei fac eforturi, își pun creativitatea la lucru. E un sentiment super. De multe ori ești pus în situații grele fizic vorbind. Nu vreau să fac caz, dar sunt situații când ai de a face cu oameni de care majoritatea dintre noi nici nu s-ar apropia….Dar avem atâtea exemple de oameni, de sfinți care ne-au arătat cum se face.
Dar, surpriză ! Cel pe care vrei să-l ajuți după ce ți-a luat darul, începe să te acuze de tot felul de lucruri. Că vrei să-l îndepărtezi de casă, că unii au vrut să-l omoare acolo unde l-ai cazat tu, că varul e prea alb, că casa e prea mare sau prea mică….Din păcate am avut, ca și voi, cu siguranță, această experiență. Dincolo de mirarea din primele secunde, începi să te întrebi ce n-ai înțeles bine. Ce n-ai făcut bine ? Poate nu ai comunicat suficient de bine intenția ta…În orice caz, se întâmplă să rămâi cu gura căscată, în urma acelui om pe care l-ai ajutat, fără nicio părere de rău, cu un sentiment de amărăciune și întrebându-te ce nu înțelegi. Cred că așa se simt și părinții ai căror copii sunt nerecunoscători. Poate așa îl facem și noi pe Dumnezeu să se simtă când luăm de bune darurile Lui.
Și ce-i de făcut în situația astă ? Vă întreb și pe voi și întreb retoric. Cred că nimic. Ci doar să mergem mai departe, către alt suflet, vorba lui Whitesnake, către altă situație sau, de ce nu, poate către același om aflat într-o altă situație grea.
Mă întreb cum ne vor fi pașii pe acest drum….
coltul cu idei 