Adevăr sau influențare ?

Cu ceva timp în urmă, mai precis pe la Crăciun, stând de vorbă cu preotul care ne vizitează după obicei, în această perioadă, am ajuns să vorbim de neocomuniști, de istoria ascunsă, sau furată dacă vreți și de ce e făcut în privința asta. Părintele mi-a zis că citește „Orizonturi Roșii” de Pacepa, și că a aflat de acolo multe lucruri, care l-au mirat, dar l-au și dezgustat, legat de conducerea României de către cuplul toxic Ceaușescu. Și nu cred că întâmplător am aflat de această carte de la el…

Evident am făcut rost de ea, destul de greu, în forma tipărită și la un preț de anticariat. Acum poate o să vă întrebați de ce scriu despre ea ?

Poate într-un gest de restaurare a adevărului, deși aici se poate discuta despre încă o influențare posibilă. Cine poate garanta că Pacepa n-a trecut, cu arme și bagaje, la dușman și vorbește interesat ? Adevărul este că astăzi este foarte dificil să-ți mai dai seama ușor cine ți-e dușmanul și cine prieten. Mai ales în acest domeniu. Însă vremurile cer să știm ce s-a întâmplat, mai ales pentru cei născuți după 1989. Cei care am trăit și acele zile, dinaintea lui decembrie 1989, știm prea bine, din proprie experiență, ce a însemnat „construirea socialismului multilateral dezvoltat”. Deși cred că știm parțial…

Poate și voi, cei de vârsta mea, sau un pic mai tineri ați avut controverse cu părinții sau chiar cu bunicii despre „cum puteam noi să avem industrie pe vremea împușcatului” și acum ăștia, adică capitalismul, distrug tot. Unul din răspunsuri este spionajul economic pe care îl făcea Ceaușescu. Plecând de la binecunoscuta Dacia, o firmă mixtă cu cei de la Renault, cu care se semnase contract de construcție doar a unui singur model în România, iar spionajul D.I.E. a furat planurile și altor modele Renault, pe care le-a pus în producție. Până la industria de apărare. Ceaușescu a furat planurile tancului Leopold, un tanc vest-german, aflat în dotarea NATO la acea vreme și a început să îl producă în România și să-l exporte în Orientul Mijlociu. Dar pe lângă tehnologie constructoare de mașini a furat și pantentele și formulele unor medicamente, polistirenului, a unor avioane și chiar submarine. Este hilar că a încercat și a reușit să exporte Dacia până și în Statele Unite unde a mașina fost un eșec răsunător, la un test drive mașinii neoprindu-i-se motorul nici cu cheia scoasă din contact. Faptul că a putut să păcălească o vreme, până la fuga lui Pacepa acolo, Statele Unite i-a permis să fure secrete tehnologice de la Texas Industries pe care le-a folosit,de asemenea în industria militară.

Politica lui externă, ajutat și de conjunctura expansionistă a Moscovei, și de aparenta opoziție a lui Ceaușescu, precum și abila politică făcută de cei din serviciile secrete și afacerile externe, i-au permis să păcălească Vestul, pozând într-un democrat rătăcit în blocul comunist. Nu numai Carter sau Nixon au pățit-o, ci și regina Marii Britanii și alții ca ei.

Ce mi s-a părut extrem de interesant este că Securitatea avea un departament de Diversiuni. Gândindu-mă retrospectiv, nu cred că s-a desființat niciodată acest departament. Era responsabil cu crearea unor imagini și idei cu totul și cu totul noi despre oameni, compromitându-i sau edificându-i, după cum cereau interesele. Aceași rețetă se aplica și la diverse situații. Și cred că aveau sau au oameni foarte pricepuți la ceea ce trebuie să facă.

Nu mai vorbesc de recrutări la nivel înalt. Șefii serviciilor secrete din alte țări, evident „dușmane”, sau adjuncții lor, sau consilieri prezidențiali au fost, și probabil, și sper că mai sunt agenți în favoarea României.

În plan intern, Ceaușescu își alegea oameni în conducerea „de stat și de partid” total incompetenți la ce trebuiaiu să facă, dar superobedienți. Sună cunoscut ? Și cartea abundă de exemple detaliate. Aceștia erau supersupravegheați, microfoanele erau la ordinea zilei, corespondența lor, ca și a întregii populații, verificată zi de zi. Și interesant este că am regăsit în carte niște nume importante în derularea Revoluției din Decembrie 89 : gr. Militaru care era de pe atunci documentat ca fiind recrutat de serviciile rusești, gr. Milea, gr. Chițac. Ce mă surprinde este că Ceaușescu i-a lăsat în funcții…

Ceaușescu nu suferea evreii. De altfel aceștia, alături de germani au constituit o sursă importantă de valută pentru el în schimbul acordării vizei pentru emigrare în țara mamă.

Pentru cei care mai susțin că socialismul și comunismul sunt orânduiri sociale umaniste, vă spun, cei de vârsta mea le-ți trăit pe viu, că în timp ce majoritatea românilor nu aveau ce alimente să pună pe masă, deși munceau zi lumină, protipendada comunistă se lăfăia în bunurile capitaliste pe care, public, le blama. Whisky, țigări occidentale, parfumuri, haine, blănuri occidentale erau nelipsite la sindrofiile lor și în viața lor zilnică. Pentru Elena diamantele, „steluțele” cum le spunea, erau ca jucăriile pentru copii. Îi luau mințile și își dorea câte un set de oriunde mergea în lumea liberă. Pe banii noștri evident. Era o analfabetă care vâna diplomele ca ăști din ziua de azi. Făcea colecții de cartoane frumos colorate de la universități prestigioase și numai cei din serviciile secrete știu ce trebuiau să facă pentru a obține acordul universităților de i le acorda…

Nicu Ceaușescu era un bețiv și un curvar fără pereche, nerușinat nevoie mare, știind că nu îl poate atinge nimic. Valentin și Zoe s-au îndepărtat de părinți pentru că erau permanent supravegheați și li se ghida viața personală într-un mod nepermis astăzi.

Cu toate acestea au fost oameni care l-au înfruntat pe Ceaușescu așa surd, prin tehnici de gherilă. Poate unul dintre ei fiind chiar Pacepa. Însă eu sunt circumspect în cel privește. Are filiații regaliste, dacă e să credem ce scrie în carte, a avut o educație aleasă, primită în perioada interbelică. Și cu siguranță cartea lui aduce un pic de lumină în ceea ce privește anii prin care a trecut România pe vremea lui Ceaușescu.

Poate că e mai important, și asta m-a făcut să scriu postul acesta, să știm tehnicile și istoria Securității pentru că după ce am citit cartea, anumite evenimente, Revoluția Română, evenimentele de la Târgu Mureș din 1990, Piața Universității 1991, mineriadele și ceea ce se întâmplă astăzi în politica românească nu sunt nimic altceva decât studii de caz la evenimente ce s-au mai petrecut. Iar când azi rușii lucrează cu lista prietenilor lui Dughin, când flancul estic al NATO, proaspăt constituit este sub asaltul neomarxiștilor, corupți sau nu, când securitatea cibernetică este atacată de mult prea multe ori de cât știm noi, e important să știm ce s-a întâmplat ieri, să cunoaștem moduri de operare și filozofiile din spatele lor pentru a putea să ne apărăm. Nu cred că ma trebuie să așteptăm tancurile rusești, sau anexări de genul Crimei. Cred că trebuie să-i descoperim pe ruși printre noi, indiferent ce limbă maternă vorbesc…

Mai sper din tot sufletul că în serviciile românești de inteligence mai sunt patrioți, din cei adevărați, care fac ca țara asta să nu se dezintegreze. Și pe ei îi salut, deși știu că nu o să îi cunoaștem niciodată, și le spun că noi, cei care suntem țara, contăm pe ei.

P.S. Cine dorește cartea în format pdf, nu trebuie decât să-mi lase un mesaj și o adresă de e-mail unde să v-o trimit.