Vii alături de ei ?

Sursa foto : Invictus Romania ( site-ul Armatei Române)

Atunci când s-a pus problema mersului meu la facultate, ai mei au vrut să mă facă ofițer. Cu intenții bune. Pe vremea aceea era un job sigur, aveai o groază de beneficii, inclusiv un salariu decent și pe vremea aceea. Bașca avem un ofițer în familie, așa că am avut ocazia să vedem pe viu ce însemna să fii ofițer. Însă spiritul meu rebel a refuzat ideea…Și am ales medicina. Nu îmi pare rău de alegere. Însă anii au trecut și de câteva ori m-am întrebat cum ar fi fost să fiu medic militar, să merg în zone de conflict. Nu am avut răspuns, și ideea a rămas undeva, în mintea mea, ca un scenariu de film de acțiune. Nici acum nu știu dacă un film de Hollywood sau unul mai realist…Cred că înclin spre a doua variantă…

Însă am avut ocazia să fiu mândru, încă odată de armata române, așa subfinanțată cum e, neglijată legislativ, prin soldații ei, părinții, frații sau copiii noștri, au demonstrat că suntem oameni de caracter puternic. Mă refer aici la echipa Invictus România. Sunt soldații ce au fost răniți în operațiunile armatei române care participă la competiții sportive speciale, pentru acest tip de combatanți. Și ar trebuie să fie un exemplu pentru noi toți.

De ce ?

Gândiți-vă că, brusc, vă treziți fără o mână, fără un picior, fără un ochi, sau în cărucior cu rotile… Este o dramă. Poate duce, și duce des, la depresie, la o revoltă fără țintă față de situația în sine. Sigur, o să spuneți, sunt soldați și și-au asumat asta. Știu că și ei ar spune la fel, și probabil că așa și este. Dar știți, ei au mers acolo pentru că noi să putem să ne facem concediile oriunde în lume, să putem avea posibilitatea să alegem din ce hipermarket ne facem cumpărăturile, să existe această abundență de produse, dar și de oportunități. Este datoria pe care noi, ca popor, ne-am luat-o față de partenerii noștri de alianță. Și ei, soldații români, o duc la îndeplinire. Pentru asta cred cu tărie că merită respectul nostru.

Ei și așa apărând prestigiul și onoarea noastră ca țară se întorc răniți acasă. Sau și mai rău, dar acum vorbim de cei care supraviețuiesc. Mulți nu ies din depresia postmisiune, și pe bună dreptate. Însă ce au realizat cei din echipa Invictus ar trebui să fie pentru noi toți un exemplu de a gestiona problemele vieții. Credeți că le-a fost ușor ? Aș paria ca nu ! Dimpotrivă ! Dar ei sunt rezultatul unor lupte pe care noi nu le știm. Cu ei înșiși. Cu siguranța nu știm câte momente de dezarmare nu au avut. De câte ori nu au dorit să renunțe. Dar au găsit resortul să meargă mai departe. Și nu oricum. Au adus acasă medalii, dar și respectul lumii întregi pentru poporul nostru. Cu siguranță au tras de ei ca de străini, și-au biciuit trupurile și așa suferinde pentru a atinge țintele. Cu siguranța au avut mentori, antrenori care i-au susținut în momentele grele. Cu siguranță au făcut câte un pas mic în fiecare zi. Și au ajuns acolo unde și-au propus.

Pe noi ce ne oprește să facem asta ? Poate că noi avem niște cicatrici undeva în interior, în minte sau în inimă. Ne temem mereu de judecată celorlați, de eșec, de sentimentul penibilului. Și așa trece viața și va veni o vreme când ne vom întreba când a trecut oare timpul, de ce nu am făcut aia sau cealaltă ? Mai putem da timpul înapoi ?

Știu că unii dintre voi considera niște prostii, ca să mă exprim elegant, discursurile și tehnicile de dezvoltare personală. Unii dintre voi susțin că trainerii de dezvoltare personală sunt niște șarlatani…Poate unii sunt… Dar ia priviți la acești bravi români care au luptat când nu erau răniți, dar și după ce au fost răniți, sub culorile țării. Și au reușit. Sunt ei adevărați ? Sunt ei autentici ? Cu siguranță și fără niciun dubiu !

Pentru mine sunt un exemplu, un motiv în plus de a fi mândru de țara mea, România, și ei mă fac să sper că mai avem o șansa de a ne reveni, de a ne deștepta din somnul cel de moarte și de a străluci ca nație precum mândrul soare. Doar trebuie să ne strângem unul câte unul lângă ei, și lângă camarazii lor activi, și să menținem cadența lor, a unor OAMENI, a unor luptători !

Cine vrea asta ?