Progresul care m-a obosit…și scârbit…..

Sunt treaz, cu cafeaua în față, și mă gândesc dacă are rost să scriu. Dar ceva, dincolo de mine, mă împinge să tastez....Gândul ăsta că am devenit un cinic adevărat îmi tot umblă prin cap de ceva vreme... Dacă mă uit în jur, voi vedea că lumea pe care o știam eu, la care am … Continuă să citești Progresul care m-a obosit…și scârbit…..

Dezamăgirea unui dinozaur…

E un text scris, din frustare, acum mai multe luni în urmă și am hotărât să-l public, nu pentru notorietate, ci pentru a rămâne aici, un fel de marcaj al vremurilor..... Dezamăgirea își face loc, încet, încet în sufletul meu..... Nu pentru că aș fi pierdut ceva concret, ci pentru că am sentimentul neapartenenței.... Vezi … Continuă să citești Dezamăgirea unui dinozaur…