E un text scris, din frustare, acum mai multe luni în urmă și am hotărât să-l public, nu pentru notorietate, ci pentru a rămâne aici, un fel de marcaj al vremurilor…..
Dezamăgirea își face loc, încet, încet în sufletul meu…..
Nu pentru că aș fi pierdut ceva concret, ci pentru că am sentimentul neapartenenței….
Vezi lumea asta în care trăim s-a stricat. Demult. Și am senzația că nu suntem mulți care să realizăm asta. Sigur, o să ridici din sprâncene și o să zici : te semețești ! Cine te crezi ? Și poate ai dreptate….Ca ortodox, ar trebui să tac, să mă rog și să întorc celălalt obraz. Dar mai sunt și eu, Eu.
Un dinozaur. Care a fost crescut, antrenat și plătit pentru a crede în ideea clientul e cel mai important. 15 ani de zile așa am pus o pâine pe masă….Anii de corporație, încep să constat, nu mi-au făcut doar bine. Ci m-au lăsat și cu mijloace care vădesc, câteodată involuntar, felul și intențiile oamenilor. Alea pe care fiecare din noi vrem să le ascundem. Lenea, indiferența, judecarea celuilalt, goana după banii celuilalt….Din ce în ce mai des am dezamăgiri legat de serviciile și produsele pe care le consum. Nu neapărat datorită calității acestora, ci a oamenilor de la care le cumpăr….Superficialitatea, lipsa de orientare și de inovare, lipsa over delivery-ului, ca să forțez un pic limba română, sunt la ordinea zilei, bașca lipsa de carte…..Cum ziceam iresponsabili, nepăsători, avizi după bani, fără empatie și anhedonici câteodată…..
A, și ce mă afectează cel mai tare, e dorința de a face impresie bună. Ca în cântecul acela cu actorul grăbit….Dar când iei la scuturat copacul, cad niște chestii urât mirositoare și care te lasă cu o greață constantă….
Cum am ajuns aici ?
Simplu. Lipsa de școală, conceptul, din ce în ce mai răspândit, că ai nevoie de ei și de produsele și serviciile lor, că ei sunt vedete sau liderul în domeniu și că unde o să te duci, bahi săracule ? Lipsa de implicare, care vine din lipsa de motivare, nu neapărat financiară, și o spun ca unul care a avut mai mereu satisfăcută motivația financiară, ci dintr-o nepăsare soră cu moartea. Generația mea a fost educată că face parte dintr-o poveste de succes, din care ești și tu parte, ca angajat, și pe care o construiești și tu prin ceea ce faci și cum faci. Că de tine depinde succesul companiei, dar și al tău, mai ales, satisfacția clientului care va face recomandări. Bune sau proaste, de tine depinde. Că tu livrezi valoare, adică ceea ce vinzi tu trebuie să îi aducă celui care dă banul ceva la schimb. Ceva măcar folositor, dacă nu și plăcut.
Să livrezi la 3 luni ceva plătit deja, în mediu concurențial, să ignori cererile sau reclamațiile clientului, să nu livrezi nimic, ba să și jignești prospectul, era de neconceput pe vremea mea….Și falimentar….
Și cred că e abia începutul, poate unul bine studiat și implementat, ca să fiu și conspiraționist. Un viitor care va face dezirabili muncitorii pakistanezi și srilankezi, cu toate că vor aduce aici încă o religie, face AI mai prietenos, si, poate mai periculos, rupe lanțul generațiilor, rupe transmiterea valorilor naționale. Așa vom deveni toți otova, o masă amorfă, cu nevoi bazale doar, cu puține sau fără aspirații și fără orizont. O masă, adică nu o națiune, ușor de manipulat și spoliat…..
coltul cu idei 