Egoism și comunitate

E o ocazie potrivită să mă exprim legat de ideea de comunitate la noi, în societatea românească actuală. Și o să încep cu o întrebare : există o cumunitate în societatea românească ?

De ce pun această întrebare ? Pentru că de Anul Nou am făcut o ieșire scurtă, neprogramată la munte, respectând toate regulile de distanțare și protecție. Pe care oricum le păstram datorită profesiei. Dincolo de faptul că nu toată lumea, mă refer la oamenii de rând, nu respectă banala regula a măștii de protecție, nici agenții economici nu o fac. Mai ales când e vorba de restaurante. Bun, încep controversele : că masca e botniță, că e ineficientă, că nu există virusul, că e o conspirație. Eu pot doar atât să-ți spun : virusul există ! Și am văzut-o nu numai la pacienți, ci și în familie. La destui. La prea destui…Apoi, masca nu are efecte toxice. Punct.

Apoi distanțarea, care e și ea contestată, folosește. Nu discutăm de procentul de eficiență, ci de orice măsură care poate opri transmiterea. Dar indolența asta a noastră nu e dată de pandemie. Nu ! Ci cred că așa sunt noi, românii. Ăștia de acuma. Cum altfel poți tu să-mi explici de ce dai muzica cât poți tu de tare, deși știi că în jurul camerei tale mai sunt și alții, și știi că se aude ? Cum altfel se explică faptul că îți lași copii să strige cât îi ține gura pe holul hotelului la ora 1 noaptea ? Ce altceva înseamnă că arunci țigara de la balcon unde îți vine, chiar pe mașinile parcate lângă clădirea ta, în loc să o pui frumos în scrumieră ?

Și deja aud reacții : e libertate ! Am plătit, deci trebuie să mă simt bine !

Da. Dar libertatea asta e greu de dus uneori. Nu o să intru în dezbateri filozofice, ci o să mă întreb oare nu e importantă și libertatea celui de lângă mine ? Cum mai poate fi liber vecinul de palier al ăluia care e surd și dă tare muzica ? Sau a celui care se trezește cu o arsura pe vopseaua mașinii de la țigara țoampei căruia e lene să pună țigara în scrumieră ? Nu mai poți.

Fix așa e și cu masca. E un semn de respect pentru comunitatea noastră. Pentru că vestea proastă la pandemii, nu numai la asta, e că trebuie să avem un singur om care nu respectă niște reguli și ne-a făcut-o la toți. Veriga slabă. Însă se pare că la noi e anormal să ai verigi bune. Trainice. Și există și explicații pentru asta : lipsa educatorilor. Lipsa motivației acestora de a fi pedagogi pentru că așa le cere vocația. Nu pentru că e un job….Și tot nu ar fi suficient…Pentru că și părintele copilului are răspundere. Nu doar școala, cum am mai auzit. Primii 7 ani copilul, de cele mai multe ori, îi petrece acasă. Și imită ce vede. Așa că revin la libertate, dar la cea trăită cu responsabilitate. În primul rând față de tine. Pentru că dacă vei fi mai responsabil, vei deveni și tu mai bun. Și ghici ce ? Toți vom deveni mai buni astfel ! Din convingere sau de rușine. Cert e că rezultatul final va fi mai bun.

Așa că atunci când mai mergi în concediu, sau când te întorci acasă, poate n-ar fi rău să fii un pic mai atent, la vecini, la copiii tăi, la partenerul tău… Ar putea avea nevoie doar să nu-i deranjezi. Atât !