Pentru tine corporatistule/corporatisto, cu prietenie !

Am tot vrut să scriu aceste rânduri, dar nu știu încă de ce, tot am evitat. Sunt pentru tine corporatistule sau corporatisto, voi care ați ajuns acolo pentru că ați vrut să vă desfășurați activitatea într-un mediu competitiv, cu resurse importante și care aduce valoare clienților, și care inspiră forță. Și știu, din experiența personală, că nu e ușor să ajungi acolo și nu e ușor să rămâi acolo. Știu pentru că și eu, la rândul meu, am fost corporatist ca și tine. 15 ani a durat această experiență și asta a fost dată de hazard, în mare parte, nu că mi-aș fi planificat asta. De fapt planul a fost să rămân 5 ani în mediul corporatist, apoi să mă întorc la medicină…

De ce voiam să-ți scriu ideile astea ? Nu știu… Poate pentru că mi-aș dori să nu repeți greșelile mele și ale altora ca mine…Poate dintr-o dorință hedonistă…Nu știu foarte sigur. Însă, ca și tine probabil, am rămas în acest mediu pentru că m-a sedus. Prin perfecțiunea politicilor, prin forța pe care o degajă și pe care o au de-a dreptul aceste companii. Pentru că îți promit, și îți și livrează securitate financiară. Dar, acum pot să o spun relaxat, îți și cer aceleași lucruri : dedicare totală, până la sacrificiu, creativitate continuă, eficiență absolută și evoluție. Asta știu din ce am trăit eu și unii din amicii ei din branșa corporatistă.

Și uitându-mă în urmă, pot spune că mi-au șlefuit capacitatea de organizare, de prioritizare și eficiența. Acum sunt altfel de om față de cel care eram atunci când am semnat contractul de angajare. Și pentru un tânăr sau chiar pentru cineva mai matur care vrea să-și șlefuiască aceste caracteristici, e un mediu propice de a o face.

Însă ce mi-aș dori ca tu să faci, și eu nu am făcut-o, este să-ți urmărești visul. Indiferent care este acela. Și să-ți imaginezi viața și înafara corporației. Pentru că vezi tu, toată bunăstarea asta te va amorți la un moment dat. Nu îți vei mai dori nimic de la tine. Și vei renunța încet, încet la visurile tale. Mușchii voinței tale se vor atrofia. Și vei fi poate dedicat, în totalitate, corporației. Nu e un lucru rău, dacă asta îți dorești. Dar sfatul meu este să ai o strategie de exit. Pentru că realitatea este că și corporațiile, ca toate organizațiile, sunt formate din oameni. Care sunt schimbători și egoiști. Și când va veni vremea de criză, pentru că va veni, e doar o chestiune de timp, se prea poate să ai nevoie de tărie de nervi și de abilități alternative. Adică cum ? Poate ai să întrebi. Păi dacă te trezești că ești schimbat pe o alt divizie ? Sau într-un alt departament ? Unde nu știi nimic despre ceea ce trebuie să faci, unde nu ai niciun mentor, niciun prieten, unde pici ca din pod. Cum crezi că te vei descurca ?

Sau, și mai rău, ești pus pe liber. Ce faci ? Mereu am spus că este bine să-ți ții concurenții foarte aproape. Să prospectezi și noi companii. Pentru că totul în lumea asta e dinamică și securitatea nu este o certitudine. Nu mi-aș dori să te trezești, așa ca mine, într-o zi că nu mai ești din filmul ăla, ba chiar, real sau nu, simți că ești acarul Păun. Că tu, mai devreme sau mai târziu, vei fi făcut responsabil de un eșec, deși nu ești tu responsabil sau nu ești singurul responsabil de situație. Și tot ce se petrece în jurul tău duce către ideea asta. Iar la un moment dat se produce ruperea. Știi ce te va aștepta în acel moment ? Știi cât ai exact în cont în acel moment ? Cât vei avea de așteptat pentru următoarea slujbă ? Sper că răspunsurile tale la aceste întrebări sunt, predominent, da.

Și aș vrea să-ți spun ce aș face eu acum, dacă aș mai lucra în corporație. Poate că nu o să te intereseze și este absolut în regulă să închizi sau să dai delete.

Primul lucru este că aș începe să pun bani deoparte. Asigurare de viață cu acumulare sau pensie facultativă cu acumulare. Whatever. Apoi depozite financiare, în aur și plasamente imobiliare. În mix. Asta te va ajuta să ai niște rezerve financiare în caz de urgență. Și nu aș negocia asta cu nimeni. Știu că aici poți să ai o groază de obiecții….Uită-le ! E un must ! Trebuie să faci asta ! Pentru că asta îți va da o oarecare independență financiară. Iar atunci când ești independent din punctul ăsta de vedere lucrurile pot fi evaluate mai obiectiv și mai relaxat. E ca în acel banc cu evreul care are o sută de lei în buzunar și gândește altfel.

Al doilea lucru pe care l-aș face este că m-aș întreba ce viitor am eu în branșa asta și în compania la care sunt angajat. La modul obiectiv. Fiecare din noi știm la ce suntem buni și la ce nu. Iar dacă ai ceva nelămuriri poate că o discuție cu oameni de încredere ar fi utilă. Dacă sunt șefii tăi direcți și șeful de la HR ar fi super. Oricum cu oamenii ăștia ar trebui să ai discuția asta indiferent de gradul de încredere dintre voi. Pentru că atunci vei ști dacă e de rămas sau nu. Și cred că este important să fii deschis la a învăța lucruri noi, inclusiv abilități noi. Pentru că nici nu știi când îți vor fi utile. Chiar dacă acest învățat înseamnă să ieși din cercul de comfort. Îți vei mulțumi mai târziu. Și asta presupune să iei în calcul și plecare din firmă. Da. Poate că o să spui că-s nebun. Așa am zis și eu la un moment dat, dar viața mi-a arătat că asta, plecare din firmă, este unul din puținele lucruri sigure din viață. Ce vei face atunci ? Vei căuta o altă companie ? Ok. Știi cum trebuie să arate ? Ce trebuie să-ți ofere ? Știi dacă e în același domeniu sau trebuie să schimbi branșa. Iarăși, când răspunzi la aceste întrebări trebuie să ieși din cercul tău de comfort. Pentru că dacă nu o faci, s-ar putea să te minți singur/singură. Ar fi super să poți discuta cu cei din compania sau din branșa în care vrei să mergi. Să încerci marea cu degetul. Asta pentru ca să nu te frigi și să cazi din lac în puț, cum zice o vorbă veche românească.

Vrei să devii propriul tău șef ? Să devii antreprenor ? Se poate. Nu vei fi tu primul. Și nici ultimul. Nu știu dacă este bine sau rău. Tu ar trebui să cântărești pentru tine acest răspuns. Are multe plusuri. Are și minusuri. Însă până nu ți le evaluezi, nu ai de unde să știi dacă ți se potrivește postura sau nu. Și interesează-te care sunt pașii pentru ați deschide o firmă. Care sunt costurile și care este momentul în care vei începe să te plătești pe tine din această activitate. Pentru că, vezi tu, aici ai o perioadă în care investești, vii cu bani de acasă până să ai profit. Nu e rău, este o regulă pe care trebuie să o știi și să ți-o asumi atunci când decizi că apuci pe acest drum. Și iarăși trebuie să știi că poți să dai greș. Nu e ceva rău neapărat dacă ai o strategie de regrupare. Adică trebuie să ai un plan B. Trebuie să știi ce vei face dacă afacerea în care tocmai te lansezi nu va merge. O să te reorientezi ? Către ce anume ? În ce manieră ? Etc. Și este bine să stai de vorbă cu cineva care a trecut pe acolo. Poate tot un fost corporatist care a luat lucrurile pe cont propriu și a reușit. Ar fi un scenariu de lucru ca o perioadă să duci o viață dublă. La birou și la firma ta…

Crează-ți relații de încredere în corporație. Oamenii pe care poți să-i întrebi ce cred și să poți ține cont de părerea lor sunt puțini. În general în mediul ăsta, foarte mulți au interese personale care pot fi satisfăcute cu ceea ce află de la tine, sau pur și simplu, dând raportul acolo unde poate nu ți-ai dori întotdeauna. Și a fi autentic printre colegii tăi direcți e un mod de a le câștiga încrederea. Atunci când suntem noi, fără mască, fără proceduri, oamenii ne apreciază pentru ceea ce suntem. A te arată vulnerabil arată că ai tărie de caracter. Toți avem defecte. Asta e cert. Ideea este ce facem cu aceste defecte.

Și totdeauna nu considera că lucrurile sunt safe în totalitate. Asta te va ține alert și obiectiv. Totdeauna vorbește și cu oameni informați din afara companiei. Sigur fără să încalci politicile propriului tău angajator. Dar află ce se întâmplă și din afara companiei. Așa vei avea o imagine mai obiectivă.

Și ține minte că drumul spre succes este mereu în lucru ! Și că comfortul nu este totdeauna prietenul tău.

Keep the fate !