20180703_165217[1]Nu demult am citi câteva cărți de-ale lui Savatie Baștovoi. Dacă o să căutați pe net, o să vedeți că este un tânăr scriitor, de origine basarabean, sau basarabean, cu studii în România, cu premii numeroase, și care s-a călugărit. O mișcare neașteptată după mulți, poate firească, dacă e să mă gândesc la ce scrie însuți autorul, care răspunde la întrebarea „ce te-a făcut să te călugărești ?” cu „ce te reține să te călugărești ?”

Cu toate astea, din punctul meu de vedere, are un punct de vedere foarte proaspăt, prin originalitatea ei, pentru profunzimea și apropierea de cele sfinte. Una din probleme pe care le ridică este dacă chiar suntem liberi. O dezbaterea clasică, făcută de clasici, de greci, de mai toți filozofii.  Și asta mi-a adus aminte de „Filozofia libertății” a lui Rudolf Steiner, pe care am citit-o în adolescență și care m-a pus atunci pe gânduri.

Așa cum cred și eu, Baștovoi spune că Dumnezeu ne-a creat liberi, tocmai pentru că ne iubește. Ne lasă alegerea de a fi cu el sau de ne despărți de el. Și vai cât de alienați suntem fără el. Simțim că ne lipsește ceva, că noi căutăm mereu ceva, dar nu știm ce. Și avem momente de zbucium în această căutare, nu știm câteodată unde e drumul și-l rătăcim…

Apoi magnetismul nostru către Cel bun ne atrage în situații și alături de oameni busolă, și brusc revedem drumul pe care, ca niște bețivi, începem să mergem. Libertatea înseamnă responsabilitate. Asta, responsabilitatea, presupune, în opinia mea, educație. Cea de acasă, când părinții, bunicii te învață să spui bună ziua, mulțumesc, să nu vorbești tare, să nu scuipi pe stradă, să nu arunci gunoaiele pe jos, să iubești muncă, și munca bine făcută. Dincolo de asta, sau în continuarea acesteia, vine educația formală, dar mai ales cea informală. Căci școala românească încă rătăcește și ea…

Una din cărțile lui Savatie care m-a impresionat este „Nebunul”. Care este povestea rescrisă, artistic, a unui sfânt care a existat în realitate și care mi-a dat o perspectivă total diferită asupra lumii. După ce am citit această carte, fără să vreau m-am gândit la „Idiotul” lui Dostoievscki. Stilul este un pic mai estic, mai către cel rusesc, ai plastic, mai emoționant. Acest sfânt mergea la bordeluri. La prima citire acest lucru provoacă revoltă. Dar când autorul îți spune, prin gura matroanei, că nu face altceva decât să stea de vorbă cu fetele de acolo și să le îndrume către o viață virtuoasă, începi să îți dai seama de înălțimea acestui om și de bicisnicia gândului tău, care s-a gândit în primul rând la cele rele…

Pentru mine, ca medic, a fost foarte instructiv pentru că de multe ori am tendința să judec omul. Încă mai am această tendință de a spune cum de a ajuns în situația asta ? de ce n-a făcut nimic până acuma ? Și mă rușinez atunci când îmi dau seama că judec cu mintea mea de om, de om nici măcar bine informat, căci numai acel om știe toată povestea…

De asemenea, într-o altă carte „Ortodoxia pentru postmoderniști”, vorbește despre rătăcirea romanticilor care își construiesc un idol, idolul fiind dumnezeul din om, ca reacție de revoltă față de Creator. Și rătăcesc și ei…Pentru că omul fără prezența lui Dumnezeu nu e decât o frunză în vânt. Și este încântătoare erudiția lui Savataie care practic face o analiză literară realmente a acestui curent, pe care îl raportează la ortodoxie și biserică. Și povestește o experiență din Chișinău, unde se dusese în autogară să aștepte un pachet cu cărți trimis de un prieten din România, și așteptând pe bancă, se pomenește cu un bețiv lângă el. Și este plin de învățătură modul cum Savatie povestește că se aștepta să-i ceară bani, banii pe care nu-i avea. În schimb omul îl întreabă dacă Dumnezeu îl va ierta că bea. Că este un nenorocit fără căpătâi, care se întâmplă să fi luptat în anii 80 în Afganistan și că nu are niciun rost. Cam așa mai fac și eu pe la spital, când îmi dau seama că cert un pacient pentru un motiv imaginar.

Și mie mi-a prins foarte bine să citesc părerile unui fost pacient de la Socola, unui fost scriitor postmodernist, a unui, bănuiesc eu rocker, și bețiv, după mărturisirile proprii, care a devenit călugăr. Ce dovadă de libertate și toleranță a Bisericii lui Hristos !

Așa că dacă sunteți în căutarea unei lecturi de concediu sau nu numai, „Nebunul”, „Ortodoxia pentru postmoderniști”, „Antiparenting” și altele pot fi aceste lecturi.

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s