Unde s-a rătăcit lumina ?

Încă o gardă stă să înceapă și pare că va fi una încărcată după numărul pacienților de la ușă. Unii sunt bătrâni, a apucat să îi vadă în trecere când a venit în triaj, alții sunt tineri, probabil că vor vocifera din nou pentru că se grăbesc. Și mai sunt și reglementările astea noi care nu prea știe cum să le aplice și e un pic stresat pentru că, în funcție de ele se va face și decontarea de la casă. În fine, speră că o să-l ajute asistentele care introduc datele în fiecare zi sau poate medicul primar care e șeful gărzii. Deși și el a auzit odată cu el instructajul…

Începe să sune telefonul gărzii, fiecare clinică vrea câte un consult, unii au uitat de programările mai vechi, alții vor să vadă cât de mult pot întinde coarda. Trebuie să răspundă la fiecare apel, să fie calm și atent la ce i se spune în telefon. În același timp două asistente îl întreabă, amândouă în același timp, câte ceva. Vine și șeful gărzii și îi spune ceva în timp ce el vorbește la telefon. Vede prin ușa întredeschisă o ambulanță care, cel mai probabil, va veni la el la consultații. Simte că îl lasă puterea de concentrare. Dar se mobilizează, e doar la începutul gărzii…

Își aduce aminte că nu mai poate face prea multe internări de zi, s-a depășit bugetarea de la casă și iar o să trebuiască să născocească o poveste pentru pacienți să le explice de ce nu pot face analizele nici azi, deși fuseseră programați. Va trece el și peste asta… Oare ce o să facă dacă trebuie să intre la sală ? Oare chiar o să numere asistentele de sală compresele, cum s-a spus la ședință ? Bine, tehnic vorbind este bine pentru că așa știu și ei dacă nu au uitat vreuna prin câmpul operator. Dar își aduce aminte că nu despre asta era vorba la ședință.

Din nou și-a adus aminte de atenția cu care trebuie să consulte, de faptul că are multe consulturi nejustificate și din UPU, și din ambulator, dar trebuie să facă frumos. Să nu fie iar reclamații, să nu existe plângeri de malpraxis…

Și începe să se întrebe de ce s-a apucat de rezidențiat ? De e s-a întors la medicină ? Oare în UK e la fel ? Din ce auzit el, la specialist ajungi după 3 sau chiar 6 luni, în urgență. Ce urgență o mai fi și aia la 6 luni ? Oricum le-ar trebui și unor pacienți „neliniștiți”, ca să nu zică obraznici, să meargă acolo. Ca să vadă diferența. Și iar își amintește de tânăra aia beată moartă, care îl înjura în tip ce el o consulta. Își amintește că a întrebat-o ce venituri are și ea, senină, i-a zis ca are asigurare socială. Își amintește că s-a gândit atunci că din salariul lui, ăla mare, se duce și pe băutura ăsteia o bună parte…Și el trebuie să o consulte, să facă frumos, iar ea să-l înjure…

Câți or mai fi în UPU ? se întreabă. Câți sunt iarăși în plimbare prin oraș și au intrat la spital, să facă o verificare, că la spitalul de urgențe e deschis non stop. Iar o sa facă o groază de consultații fără motiv…

Și trebuie să dea și IELTS-ul, să intre odată în procesul de recrutare pentru UK. Dar e al naibii de greu și nu știe cum o să mai fi și cu Brexitul ăsta. dar va încerca, dacă nu în UK, poate în Germania sau în Franța. Și pacienții sunt din ce în ce mai revendicativi aici în România, deși mulți dintre ei nu sunt asigurați. Uff, de-ar trece garda asta mai repede !

Se bucură când se lasă noaptea, e mai aproape de finalul gărzii cu câteva ore…

Și apoi va pleca din spital, bucurându-se că are câteva zile să uite de mizeriile astea „capitaliste”. Oare pacienții știu ce înseamnă capitalism ? Dar decidenții administrativi ?

Și întrebările astea rămân, așa suspendate, în aerul răcoros al nopții….  Iar el caută, în minte, lumina…Știe că mai are de căutat.