VeteraniSeară de gardă. Chemat la o consultație în triaj. Corp străin, suspiciune de corp străin…Un pacient de 94 de ani, destul de bine ca stare, dar și ca atitudine.

Constat că nu are nimic de ORL, însă dumnealui, colonel de armată, îmi spune, veteran de război, mai are chef de vorbă. Pentru că am o slăbiciune pentru veteranii de război, pentru că sunt din ce în ce mai puțini, pentru că le datorăm recunoștință pentru sacrificiul pe care l-au făcut, pentru că pot să ne reînvețe, sau să ne învețe ce e important pentru noi, pentru comunitate, pentru țară, am stat la o parola.

Deși se vedea că este în dificultate materială, judecând după vestimentație, domnul colonel mi-a vorbit despre Dumnezeu, nimic fără Dumnezeu, motto-ul casei regale românești, despre credința în valorile familiei, despre pasiunea pentru profesionalism, pentru meritocrație. Avea o hipoacuzie, surditate importantă, ce m-a făcut să vorbesc tare, excesiv de tare. Dar i-am satisfăcut nevoia de a comunica. Mi-a spus că este văduv de aproape 10 ani. Și am stat pentru că mi-am dat seama că este un moment unic, nu știu când voi mai avea ocazia să mai văd un veteran de război, să simt vibrația de patriotism și de dragoste autentică pentru valorile tradiționale românești. Străbunicul meu dinspre mamă mai povestea experiențe din timpul războiului, cel de-al doilea, am avut un străbunic ce a luptat în primul război, și a murit cu o schijă în picior, dar de multă vreme, de foarte multă vreme, nu am mai avut contact cu astfel de oameni. De supraoameni, din punctul meu de vedere.

Și m-am gândit că avem o datorie să ne știm istoria, cea scrisă samavolnic de comuniști, dar și cea reala, să identificăm valorile noastre naționale, în așa fel încât să putem să transmitem mai departe faptele bunicilor noștri, a străbunicilor, sa spunem astfel tuturor cine suntem noi romanii. Pentru că așa vom avea o șansă să rămânem noi înșine, români.

Așa că, am onoarea să VĂ SALUT, DOMNULE COLONEL !

Anunțuri

15 gânduri despre „Vă salut, domnule colonel !

  1. Am avut saptamana asta trei intalniri cu persoane de 90+… cata duiosie in atingere, cata decenta si bun-simt in sfiala, si cata smerenie in intelepciune. M-am plecat la picioarele lor, la propriu, si m-am simtit haruita, ca am voie sa mangai suflete ostenite de atata trai, ce inca poarta mireasma unor demult trecute vremuri… iar veteranii de razboi sunt o categorie aparte. Care le mai e scumpa doar unora, putini.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s