Vom renaște ca Phoenix ?

Sursa foto Google

Zilele trecute, melancolic, m-am uitat în calendar și am văzut că vine și octombrie. O lună de toamnă plină, matură, în toate drepturile ei. O lună care va fi plină pentru mine de aniversări, dar nu am putut să nu văd și data de 30 octombrie…

Acum 2 ani, dimineața, la știri am văzut ceva, așa în galopul unei zile de corporatist încă pe vremea aceea, că s-a întâmplat ceva… Ceva rău, ceva înfricoșător… Restul despre Colectiv îl știm cu toții.

Da. Au trecut 2 ani ! Vă vine să credeți ? 2 ani de când un succes a murit înainte să se nască, în niște chinuri ale facerii în care se amestecau vijelios, amețitor, bucuria de a cânta, groaza de moarte, disperarea și resemnarea sau revolta celor din Colectiv în fața morții. De multe ori am încercat să mă pun în pielea lor, a celor de acolo… Știu că sună tâmp și poate blasfemiator, dar încercați și voi ! Sigur v-ați ars în decursul vieții. Imaginați-vă prin ce au trecut ei ! Ca și la Revoluția din 89, când mulți cei din Colectiv nici nu erau născuți, am încercat aceeași senzație de inutilitatea a morții, a semnificației ei pentru noi cei ce am rămas vii, încă, să mergem mai departe. Și atunci, ca și acuma, la doi ani după, am aceeași senzație că am uitat de ei, că uitarea se așterne rece peste mințile noastre, ba poate unii spun încă, că așa le-a trebuit sataniștilor ălora ! Da. Sataniști care se roagă lui Dumnezeu, se roagă în mijlocul creației, în munți, în cămăruța lor, fac caritate, în numele credinței strămoșești din puținul pe care îl au, și asta pentru că, poate, nu mai au loc de ipocriții din biserici, care festiviști de duminică își revendică violent și condescendent „locul lor” în biserica drepților. Și sunt oameni frumoși, cărora le place arta, frumosul, e adevărat că ies din mulțime, și că mulți dintre ei sunt non conformiști, altfel decât majoritatea. Însă asta îi face pe unii dintre ei să aibă un IQ peste medie, să fie creativi, genial de creativi. Gândiți-vă la Gaudi, la van Gog, Nichita Stănescu, ca să nu mai zic de Einstein. Ei au respectat normele sociale ? Știți, sunt sigur, că unii erau bețivi, fustangii sau bolnavi psihic.

Ce este trist este că copii aceia din Colectiv sunt fiii și fiicele voastre, ale noastre. Mă gândesc că aș fi putut fi eu sau oricare tânăr căruia îi place muzica rock sau orice alt gen de muzică, acolo, iar acum ar fi scris altcineva acest post. Cum ar fi să fiți sunați în toiul nopții să vi se spună că copilul vostru e la spital, ars sau și mai rău…Sunt ei vinovați ? Că nu respectă norma socială ca pe o religie ? Da. Cred că sunt vinovați. Și au dreptate pentru că o fac dintr-un motiv. La care poate am contribuit cu toții, inclusiv voi. Sunteți convinși că sunteți inocenți în ce-i privește ? Că „rebelii”, că „descreierați” aia nu au o problema acasă, de care să fiți și voi responsabili ? Știm că așa ne numiți, dar mai știm și cine suntem, sau măcar am plecat în căutarea noastră.  Și apoi ce este așa de blamabil că sunt altfel ? Eu îmi amintesc de satul românesc, acela care este pe cale să moară în vremea noastră, nu-l resuscitează nimeni, că românii erau toleranți cu țiganii, cu alte nații, sigur asta până îi călcai hatul. Că atunci era rău….La fel cum probabil că a fost și cu dacii liberi din afara Daciei Felix, sau valahii și moldovenii, sau generația unificatoare a României sau partizanii din munți… Astfel și acești „rebeli” care sunt familia voastră, poate dacă ar fi înțeleși ar putea aduce lumina și echilibru  societății pentru ca un om regăsit aduce lumina în ochii lui, dar și al celorlalți. Și da. Îmi doresc să fiu parte a acestei tagme de „descreierați”, de oameni frumoși care duc mai departe crezul bunicilor lor decorați de rege, sau bunici care zac neștiuți prin munții României răpuși de ciuma comunistă, și îmi doresc să fim cât mai mulți, să devenim cât mai mulți și puternici, să fim toți, ca nație. Să facem lucrurile așa cum trebuie, așezat, gospodărește, cum am văzut la bunii și străbunii noștri. Așa cum am făcut împreună în ianuarie 2017 !

Cert este că mi-aș dori să nu uităm moartea lor inocentă, să o avem în fața ochilor mereu în așa fel încât să nu se mai repete niciodată !